Epistola către galateni
EPISTOLA CĂTRE GALATENI.
I. Schiţa conţinutului
Datorită urgenţei cu care a fost scrisă Epistola este
dificil să urmărim o progresie sau o succesiune clară în structura ei. Epistola
poate fi împărţită în felul următor:
1. Salutări (1:1-5)
2. Noua „Evanghelie" nu este o Evanghelie (1:610)
3. Autobiografie şi apologie (1:11-2:14)
a. Pavel şi-a primit însărcinarea direct
de la Cristos (1:11-17)
b. Prima vizită a lui Pavel la Ierusalim
după convertirea sa (1:18-24)
c. A doua vizită a lui Pavel la Ierusalim
(2:1-10)
d. De ce s-a opus Pavel lui Petru la
Antiohia (2:11-14).
4. Evanghelia harului nu încurajează păcatul (2:15-21)
5. Un apel la experienţa personală a galatenilor (3:1-6)
6. Evanghelia legământului cu Avraam este mai veche decât
legea lui Moise (3:7-22)
7. Maturitatea creştină (3:23-4:11)
a. În prezent suntem fii maturi (3:23-29)
b. Întoarcerea la starea de pruncie
(4:1-7)
c. Întoarcerea la starea de sclavie
(4:8-11)
8. Un alt apel personal (4:12-20)
9. Libertatea creştină: cele două Ierusalimuri (4:21-5:1)
10. Credinţă, nu fapte (5:2-12)
11. Libertate, nu desfrâu (5:13-26)
12. O chemare la ajutor reciproc (6:1-5)
13. Semănat şi recoltat (6:6-10)
14. Postscriptum scris de mâna lui Pavel (6:11-18)
a. Pavel ia pana (6:11)
b. Laudă falsă şi laudă bună (6:12-16)
c. Adevăratele semne ale unui slujitor al
lui Cristos (6:17)
d. Benedicţia (6:18)
II. Autorul şi data scrierii
Cu excepţia unor cercuri extreme şi nereprezentative cum
este şcoala lui Van Manen (ale cărei păreri au primit publicitate în EBi),
cercetările efectuate asupra NT au plecat de la axioma că Pavel este autorul
Epistolei către galateni. Această epistolă a fost recunoscută în mod
tradiţional ca una dintre cele patru „epistole capitale" ale lui Pavel
(celelalte trei fiind Romani şi 1 şi 2 Corinteni); de fapt, a fost privită ca
un standard cu care trebuie comparată paternitatea paulină revendicată de alte documente.
În teoria „Galatiei de N" cu referire la destinaţia
Epistolei (vezi secţiunea IV. mai jos), Epistola nu se poate să fi fost
scrisă înainte de 49/50 d.Cr., când Pavel a început a doua călătorie misionară
(Faptele Apostolilor 16:6) şi că a fost probabil scrisă după anul 52 d.Cr, când
a început a treia călătorie misionară şi când Pavel a vizitat „Galatia" a
doua oară (Faptele Apostolilor 18:23), întrucât afirmaţia sa că le-a predicat
„la început" (Galateni 4:13) - literal „data trecută" (gr. to proteron)
- presupune două vizite la ei. În teoria „Galatiei de S", epistola ar fi
putut fi scrisă mai devreme; cuvintele „atât de curând" (Galateni 1:6)
indică o dată a scrierii la puţin timp după prima călătorie misionară (47-8
d.Cr.), iar „la început" (Galateni 4:13) ar putea fi interpretat în lumina
faptului că în cursul primei călătorii misionare Pavel şi Barnaba au vizitat de
două ori oraşele din Galatia de S, mergând de la Antiohia Pisidiei la Derbe şi
de acolo din nou la Antiohia Pisidiei (Faptele Apostolilor 14:21).
O determinare mai precisă a datei depinde de interpretarea
vizitelor lui Pavel la Ierusalim menţionate în Galateni. Dacă argumentăm că de
la convertirea sa nu a avut nici un prilej când să fie însărcinat de apostolii
din Ierusalim pentru lucrarea misionară, el menţionează ocaziile când s-a
întâlnit cu ei şi povesteşte ce s-a întâmplat. Sunt menţionate două vizite la
Ierusalim: una la trei ani (sau în anul al treilea) după convertirea sa
(Galateni 1:18) şi o alta 14 ani mai târziu (Galateni 2:1). Prima dintre ele
este cu certitudine vizita menţionată în Faptele Apostolilor 9:26 ş.urm. A doua
vizită a fost identificată în general cu aceea din Faptele Apostolilor 15:2
ş.urm., vizita în timpul căreia a avut loc *Conciliul din Ierusalim. Dar (i) dacă
Galateni 2:1-10 şi Faptele Apostolilor 15:2-29 relatează unul şi acelaşi
eveniment, cel puţin una dintre cele două relatări s-ar face vinovată de
prezentarea greşită a faptelor; (ii) este nesatisfăcător să presupunem că
Galateni 2:1-10 narează o întrevedere particulară pe care au avut-o Pavel şi
Barnaba cu Iacov, Petru şi Ioan, înainte de Conciliul public; în cazul acesta
nu putem explica faptul că Pavel nu prezintă hotărârile Conciliului, întrucât
acestea se adresau direct controversei din Galatia; (iii) absenţa oricărei
menţiuni referitoare la hotărârile Conciliului în Galateni poate fi explicat
cel mai bine prin faptul că la timpul scrierii acestei epistole Conciliul încă
nu avusese loc atunci când a fost scrisă; (iv) dacă vizita de la Ierusalim menţionată
în Galateni 2:1 este aceeaşi cu vizita din Faptele Apostolilor 15, criticii lui
Pavel ar fi arătat imediat că el nu a menţionat vizita anterioară menţionată în
Faptele Apostolilor 11:30; 12:25. (Sugestia că relatarea vizitei din Faptele
Apostolilor 11:30; 12:25 este o repetare a vizitei descrise în Faptele
Apostolilor 15 este inacceptabilă; exactitatea istorică a naraţiunii din
*Faptele, care stă la baza discuţiei de faţă, poate fi apărată cu argumente
puternice.) Există motive puternice pentru a identifica vizita din Galateni 2:1
cu aceea din Faptele Apostolilor 11:30 şi pentru a data Epistola la puţină
vreme înainte de Conciliul din Ierusalim, prin 48/49 d.Cr. Incidentul din
Galateni 2:12 probabil că poate fi corelat cu Faptele Apostolilor 15:1.
III. Ocazia scrierii
Este clar că Epistola către galateni a fost scrisă către
convertiţii lui Pavel care erau în pericolul iminent de a distorsiona
Evanghelia libertăţii creştine prezentată de Pavel, adăugându-i elemente de
legalism iudaic. Între aceste elemente, tăierea împrejur (circumcizia) ocupa un
loc de frunte; ei au inclus de asemenea respectarea calendarului evreiesc
(Galateni 4:10) şi probabil a legilor culinare evreieşti. Este evident că
„bisericile din Galatia" fuseseră vizitate de iudaizatori care au semănat
îndoieli cu privire la autoritatea apostolică a lui Pavel şi care au insistat
că, în afară de credinţa în Cristos pe care o propovăduia el, pentru a obţine
mântuirea era necesară tăierea împrejur şi respectarea legii iudaice. Când a
auzit Pavel despre aceste lucruri el a scris imediat scrisoarea, demascând
această învăţătură care amesteca harul şi Legea, spunând că este o Evanghelie
diferită de aceea pe care le-a propovăduit-o el în Numele lui Cristos - de
fapt, nu este nicidecum o Evanghelie - şi i-a îndemnat pe cititori să rămână
statornici în libertatea găsită recent şi să nu îşi plece din nou gâtul sub
jugul robiei.
IV. Destinaţia
Scrisoarea este adresată către „bisericile din Galatia"
(1:2). Pentru noi această destinaţie nu este lipsită de ambiguitate, deoarece
numele „Galatia" era folosit în două sensuri diferite în secolul 1 d.Cr.:
putea indica Galatia etnică din Asia Mică centrală, sau provincia romană
*Galatia, care era mult mai întinsă. Dacă scrisoarea a fost trimisă la locuitori
din Galatia etnică (o părere susţinută de J. B. Lightfoot şi de majoritatea
comentatorilor mai vechi), trebuie să presupunem că aceasta a fost regiunea
vizitată de Pavel în Faptele Apostolilor 16:6 şi 18:23 (sau cel puţin în unul
dintre aceste pasaje). Dar aceste două pasaje probabil că ar trebui
interpretate în alt mod. De fapt, există prea puţine dovezi că Pavel ar fi
vizitat vreodată Galatia etnică, în timp ce există dovezi abundente pentru
faptul că el a vizitat regiunea de S a provinciei Galatia şi că a sădit
biserici acolo. Ideea că această epistolă este adresată Galatiei etnice este
numită de obicei teoria „Galatiei de N" - teoria „Galatiei de S", pe
de altă parte, presupune că Epistola a fost trimisă la bisericile din Antiohia
Pisidiei, Iconia, Listra şi Derbe, care erau situate toate în partea de S a
provinciei romane şi care au fost toate biserici sădite de Pavel şi Barnaba în
timpul primei lor vizite misionare (Faptele Apostolilor 13:14-14:23).
Împotriva teoriei „Galatiei de S" s-a argumentat că ar fi
nepotrivit din punct de vedere psihologic ca Pavel să li se adreseze
cititorilor săi cu apelativul „galateni" (Galateni 3:1), întrucât din
punct de vedere etnic ei nu erau galateni. Dar dacă ei făceau parte din grupuri
etnice diferite (frigieni şi licaonieni), oare ce alt apelativ comun ar fi
putut folosi pentru a-i include pe toţi, afară de numitorul lor comun politic,
„galateni"? (Tot astfel, un scriitor modern care se adresează unui grup
mixt compus din englezi, gali şi scoţieni, probabil că li s-ar adresa cu
apelativul „britoni" sau „britanici", în sensul politic, deşi în
sensul etnic apelativul s-ar apuca numai galilor din acest grup.)
V. Argumentele principale
Dacă nu putem face o analiză logică a epistolei ca întreg,
putem observa totuşi argumentele principale pe care le foloseşte Pavel în
apărarea adevăratei libertăţi a Evangheliei. Putem enunţa pe scurt nouă
asemenea argumente.
1. Evanghelia pe care a propovăduit-o Pavel a fost
Evanghelia pe care a primit-o prin însărcinare directă de la Cristos; ea a fost
comunicată ascultătorilor cu autoritatea lui Cristos, nu cu autoritatea lui
Pavel (1:11 ş.urm.).
2. Împotriva afirmaţiei lui Pavel că a fost însărcinat
direct de Cristos unii au argumentat că orice autoritate apostolică trebuie să
vină de la Ierusalim şi, prin urmare, învăţătura şi practica lui Pavel nu erau
valabile dacă se abăteau de la modelul de la Ierusalim. Pavel răspunde prin
descrierea vizitelor sale la Ierusalim în perioada de după convertirea sa şi
înainte de data scrierii, arătând că liderii de la Ierusalim nu au avut ocazia
să-l însărcineze dar în acelaşi timp ei au recunoscut însărcinarea lui
apostolică (pentru Neamuri) pe care o primise deja de la Cristos (1:15-2:10).
3. Dacă acceptarea înaintea lui Dumnezeu ar fi putut fi
obţinută prin tăierea împrejur şi prin respectarea altor prevederi ale Legii
iudaice, moartea lui Cristos ar fi fost fără sens şi în zadar (2:21).
4. Viaţa creştină, aşa cum o cunoşteau convertiţii galateni
din propria lor experienţă, este un dar de la Duhul lui Dumnezeu; când ei au
primit acest dar, au primit în acelaşi timp şi dovezile de netăgăduit ale
puterii şi prezenţei Duhului în mijlocul lor. Dar dacă ei au început viaţa
creştină pe planul acela înalt, ar fi absurd să-şi imagineze că ar trebui să
continue pe planul inferior al faptelor Legii (3:2 ş.urm.).
5. Iudaizatorii au justificat insistenţa lor asupra tăierii
împrejur prin apelul la exemplul lui Avraam: întrucât tăierea împrejur a fost
pecetea legământului lui Dumnezeu cu el, susţineau ei, nici o persoană netăiată
împrejur nu poate fi părtaşă la legământul acela şi la toate binecuvântările
care-l însoţesc. Dar adevăraţii copii ai lui Avraam sunt aceia care sunt
justificaţi prin credinţa în Dumnezeu, la fel ca şi Avraam; aceştia sunt aceia
care se bucură de binecuvântările promise lui Avraam. Promisiunea lui Dumnezeu
pentru Avraam a fost împlinită în Cristos, nu în Lege; prin urmare,
binecuvântările acordate de acea promisiune nu sunt primite prin respectarea
Legii (care a venit la multă vreme după promisiune şi nu a afectat termenii ei)
ci prin credinţa în Cristos (3:6-9,15-22).
6. Legea rosteşte un blestem asupra tuturor celor care nu o
respectă în toate detaliile; prin urmare, cei care îşi pun încrederea în Lege
se pun sub ameninţarea acelui blestem. Dar Cristos, prin moartea Lui pe cruce,
a luat asupra Sa blestemul divin, în locul oamenilor, şi i-a izbăvit de
blestemul pe care-l pronunţă Legea; de aceea, urmaşii Săi nu ar trebui să se
întoarcă şi să se pună din nou sub Lege şi sub blestemul care o însoţeşte
(3:10-14).
7. Principiul respectării Legii ţine de perioada lipsei de
maturitate spirituală; întrucât Cristos a venit deja, cei care cred în El au
ajuns la maturitate spirituală, ca fii maturi şi responsabili ai lui Dumnezeu.
Acceptarea argumentului iudaizatorilor ar însemna o întoarcere la starea de
pruncie spirituală (3:23-4:7).
8. Legea a impus jugul robiei; credinţa în Cristos aduce
eliberare. Cei pe care i-a eliberat Cristos sunt nesăbuiţi dacă renunţă la
libertatea lor şi se supun din nou stăpânirii acelor puteri elementare prin
care acţiona Legea (4:8-11; 5:1; 3:19).
9. Această libertate pe care o proclamă Evanghelia harului
nu are nimic a face cu anarhia sau cu promiscuitatea; credinţa în Cristos este
o credinţă care lucrează prin dragoste şi în felul acesta împlineşte legea lui
Cristos (5:6; 5:13-6:10).
Aceste argumente sunt prezentate într-o formă mai
sistematică în Epistola către romani scrisă cu vreo 8 sau 9 ani mai târziu.
Interpretarea fundamentală a Evangheliei care stă la baza acestor argumente
probabil că s-a conturat în gândirea lui Pavel la scurtă vreme după convertirea
lui, deşi modul în care este exprimată în Galateni este influenţat de situaţia
specială în care se adresează Pavel aici. Dar poate tocmai pentru motivul
acesta Epistola către galateni a fost privită de credincioşi până în zilele
noastre ca o constituţie a libertăţii Evangheliei.
BIBLIOGRAFIE
J. B. Lightfoot, Epistle to the Galatians, 1892; W.
M. Ramsay, An Historical Commentary on Galatians, 1899; E. D. Burton, The
Epistle to the Galatians, ICC, 1920; G. S. Duncan, The Epistle to the
Galatians, MNTC, 1934; H. N. Ridderbos, The Epistle to the Churches of
Galatia, NIC, 1953; D. Guthrie, Galatians, NCB, 1969; K. Lake, The
Earlier Epistles of St. Paul, 1914, p. 253-323; J. H. Ropes, The
Singular Problem of the Epistle to the Galatians, 1929; C. H. Buck, Jr.,
„The Date of Galatians", JBL 70, 1951, p. 113 ş.urm.; F. F. Bruce,
„Galatian Problems, 1-5", BJRL 51, 1968-9, până la 55, 1972-3.
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu