Galileea
GALILEEA . (Ebr. galil,
„inel, cerc", şi de aici derivă înţelesul de „district, regiune").
Numele regional al părţii de N a Palestinei, care a fost scena copilăriei lui
Cristos şi a primei părţi a propovăduirii Lui. Originea numelui aşa cum este
aplicat aici este incertă. Apare uneori în VT (de ex. Iosua 20:7; 1 Împăraţi
9:11) şi în special în Isaia 9:1. Acest ultim text probabil că aminteşte
istoria regiunii: la început a făcut parte din teritoriul alocat celor
douăsprezece triburi, dar datorită presiunii exercitate de popoarele cu care se
învecina la nord, populaţia evreiască s-a văzut într-un fel de proeminenţă
nordică, fiind înconjurat din trei părţi de populaţii ne-evreieşti -
„Neamurile". În timpul Macabeilor influenţa Neamurilor asupra evreilor a
devenit atât de puternică încât aceştia s-au retras spre S timp de o jumătate
de secol. Astfel, Galilea a trebuit să fie colonizată din nou şi faptul acesta,
împreună cu diversitatea populaţiei, au contribuit la dispreţul arătat de
evreii din S faţă de galileeni (Ioan 7:52).
Demarcarea exactă a regiunii Galileii este dificilă, afară
de cazul că o descriem în termenii graniţelor provinciale ale Imperiului Roman.
Este evident că numele acesta a fost dat teritoriilor limitrofe din N
Israelului şi graniţele se schimbau din când în când. Pe timpul lui Cristos,
însă, provincia Galilea forma un teritoriu rectangular măsurând vreo 70 km de
la N la S şi vreo 40 km de la E la V, mărginit la E de Iordan şi de Marea
*Galileii, iar la V era separată de Mediterana de o prelungire a Siro-Feniciei
spre S în câmpia de coastă.
Dacă o delimităm în felul acesta, Galilea constă în
principal dintr-un ţinut deluros, mărginit pe toate laturile, cu excepţia
laturii de N, de câmpii - câmpia de coastă, câmpia Esdraelonului şi Valea
Iordanului. De fapt, Galilea este situată în extremitatea sudică a munţilor
Libanului iar nivelul terenului coboară în două trepte, mergând de la N spre S.
„Treapta" mai înaltă formează Galilea Superioară, o mare parte a ei fiind
la 1.000 m deasupra nivelului mării; în vremea NT era un ţinut deluros
împădurit şi puţin populat. „Treapta" mai joasă formează Galilea
Inferioară, situată la 450-600 m deasupra nivelului mării, dar coboară abrupt
la mai bine de 180 m sub nivelul mării, la Marea Galileii.
Naraţiunea Evangheliei se referă cel mai adesea la ţinutul acesta al Galileii Inferioare. Fiind bine irigată de râuri care curg din munţii din N şi având întinderi considerabile de terenuri fertile în bazinele calcaroase dintre dealuri, era o zonă dens populată şi cu aşezări prospere. Galilea exporta ulei de măsline şi cereale, precum şi peşte din lac.
„Fiind în afara curentului principal al vieţii Israelului în
vremea VT, Galilea s-a alăturat restului Israelului în vremea NT’ (D. Baly, The
Geography of the Bible, 1957, p. 190). Regiunea romană a fost guvernată pe
rând de Irod cel Mare (care a murit în 4 î.Cr.), Irod Antipa şi Irod Agripa .
Fiind separată de Iudea - cel puţin în ochii iudeilor - de teritoriul Samariei,
Galilea a constituit cu toate acestea parte integrantă din „ţară" şi, de
fapt, galileenii s-au opus romanilor cu şi mai multă înverşunare decât evreii
din S. Pe vremea lui Cristos relaţia dintre aceste doua grupuri este descrisă
bine ca similară cu relaţia „dintre Anglia şi Scoţia după Unire" (G. A.
Smith, Historical Geography of the Holy Land, 1931, p. 425).
Aşadar, aceasta a fost regiunea în care a crescut Cristos -
la Nazaret, în dealurile calcaroase din Galilea Inferioară. Datorită poziţiei
sale, Galilea era traversată de câteva drumuri importante din imperiu şi în
felul acesta nu era nicidecum o zonă rurală uitată de lume. Agricultura,
pescuitul şi comerţul au oferit cadrul cultural reflectat în pildele şi învăţăturile
lui Cristos. El Şi-a ales primii ucenici dintre locuitorii Galileii şi
localităţile ei numeroase au constituit primul lor teren de misiune.
În zilele noastre, Galilea şi câmpia Esdraelonului formează
centrul regiunii de N a Israelului, dar locuitorii ei actuali trebuie să refacă
o zonă care şi-a pierdut o mare parte a prosperităţii de care s-a bucurat în
zilele NT. Pădurile Galileii au fost înlocuite cu maquis, un gen de
arbust caracteristic zonei mediteraneene şi multe dintre oraşele şi satele
sale, pe care Cristos le-a cunoscut şi le-a vizitat, au dispărut de pe hartă,
fără să lase nici o urmă.
BIBLIOGRAFIE
G. A. Smith, The Historical Geography of the Holy Land,
1931, p. 413-436; D. Baly, The Geography of the Bible, 1957.
J.H.P.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu