Filipi
FILIPI. În cursul
călătoriilor sale apostolice Pavel a primit într-o viziune o invitaţie de la un
om din Macedonia care l-a rugat: „Treci în Macedonia şi ajută-ne" (Faptele
Apostolilor 16:9). Pavel a interpretat această cerere ca o chemare din partea
lui Dumnezeu şi împreună cu însoţitorii săi au plecat cu corabia la Neapolis,
portul cetăţii Filipi, la 13 km S de cetate, care era punctul terminus la Via
Egnatius, un drum militar care lega Roma cu Răsăritul, fiind o cale de
comunicaţie importantă.
Sosirea la Filipi este marcată în Faptele Apostolilor 16:12
de o descriere a cetăţii: „Cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o
colonie romană". Putem urmări etapele prin care cetatea a atins rangul
acestei descrieri nobile.
Oraşul şi-a primit numele de la Filip Macedoneanul, care l-a
cucerit de la tasieni prin anul 360 î.Cr. El a mărit aşezarea şi a fortificat-o
pentru a apăra frontierele împotriva tasienilor. În vremea aceasta s-a
dezvoltat mineritul aurului şi au fost bătute monede de aur cu numele lui Filip
devenind general recunoscute. După bătălia de la Pydna în 168 î.Cr. oraşul a
fost anexat de romani; când Macedonia a fost împărţită în patru sectoare
administrative, Filipi a fost îndusă în primul dintre ele. Acest fapt sprijină
o propunere de a citi protes în loc de prote în Faptele
Apostolilor 16:12, aşa cum a sugerat F. Field şi cum a acceptat F. Blass, care
a explicat termenul prin această referire la împărţirea Macedoniei în patru
districte făcută de Aemilius Paullus în 167 î.Cr. (Livy, 45. 17-18, 29); vezi
comentariile la Faptele Apostolilor, de H. Conzelmann şi E. Haenchen, ad. loc.
Dacă acceptăm această variantă modificată, versetul devine: „O cetate din
primul district al Macedoniei". Dacă textul nu este schimbat, pretenţia
cetăţii Filipi de a fi „principala cetate a districtului" poate fi
acceptată numai într-un sens general, aşa cum observă A. N. Sherwin-White (Roman
Society and Roman Law in the New Testament, 1963, p. 93 ş.urm.).
Comentariul lui Luca ar putea să reflecte interesul lui special pentru această
cetate, care se poate să fi fost cetatea lui natală.
În anul 42 î.Cr. a avut loc faimoasa bătălie de la Filipi, când Marcu Antoniu şi Octavian au luptat împotriva lui Brutus şi Cassius. După această dată cetatea a fost mărită, probabil prin sosirea coloniştilor; titlul Colonia Iulia este atestat în perioada aceasta. Proeminenţa cetăţii a crescut şi mai mult după bătălia de la Actium în 31 î.Cr., în care Octavian a înfrânt forţele lui Marcu Antoniu şi Cleopatra, iar oraşul a primit „un grup de colonişti italieni care au fost de partea lui Marcu Antoniu şi au fost obligaţi să renunţe la pământul lor în favoarea veteranilor lui Octavian" (Lake şi Cadbury, p. 187). Cezar August a dat oraşului titlul bine cunoscut: Col(onia) Iul(ia) Aug(usta) Phlip(pensis), care a apărut pe monede. Dintre toate privilegiile pe care le conferea acest titlu, cel mai preţios era „dreptul italic" (ius Italicum). Acesta le conferea coloniştilor aceleaşi drepturi şi privilegii ca şi cum cetatea lor ar fi făcut parte din pământul italian.
Mândria civică a filipenilor (care în scrisoarea lui Pavel -
4:15 - primesc echivalentul numelui lor latin Philippenses) este o
trăsătură caracteristică a naraţiunii din Faptele şi apare din nou în aluziile
pe care le face apostolul în Epistolă. Vezi Faptele Apostolilor 16:21; cf.
16:37. Sunt folosite nume oficiale (duoviri în 16:20, 22, şi
„lictori" în 16:35). Cuvântul gr. tradus „fără să fim judecaţi" în
16:37 probabil că reflectă expresia latină re incognito sau indicta
causa, adică, „fără examinare". În scrisoarea către biserica din
Filipi sunt două pasaje, 1:27 şi 3:20, care vorbesc despre „cetăţenie", un
termen care va fi avut un apel special pentru cititori; iar virtuţile enumerate
în 4:8 sunt cele pe care romanii le apreciau în mod deosebit.
După prima vizită a apostolului, în care a predicat, a fost
întemniţat şi eliberat, contactele sale cu această cetate sunt deduse din
Faptele Apostolilor 20:1, 6; 1 Timotei 1:3.
BIBLIOGRAFIE
Detalii istorice sunt furnizate în BC, 1, 4, 1933, ad loc.;
R. P. Martin, Philippians, NCB, 1976, Introducere, secţiunea I, care
descrie cadrul religios al cetăţii în perioada când a sosit Pavel acolo; pentru
informaţii arheologice, vezi P. Collart, Philippes, viile de Macédonie,
2 vol., conţine fotografii şi text, 1937; putem menţiona de asemenea W. A.
McDonald, BA 3, 1940, p. 18-24.
R.P.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu