genunchi, a îngenunchia
GENUNCHI, A ÎNGENUNCHIA.
În VT slăbiciunea sau frica sunt exprimate sugestiv ca „genunchi
slăbănogiţi" (Iov 4:4; Isaia 35:3) sau ca „genunchi care tremură",
„genunchi care se izbesc deolaltă" (Naum 2:10; Daniel 5:6).
Cele cincisprezece texte din NT sunt folosite întotdeauna în
legătură cu închinarea, cu excepţia textului din Evrei 12:12. Îngenunchierea
poate indica un semn de respect (Marcu 1:40; cf. 2 Împăraţi 1:13; Marcu 15:19),
de supunere (Romani 11:4; 14:11; cf. 1 Clement 57:1, „îndoind genunchii
inimii voastre") sau un semn de adorare şi închinare religioasă (Luca
5:8). În acest ultim sens, îngenunchierea este prezentată uneori ca o poziţie
de rugăciune (Luca 22:41; 1 Împăraţi 8:54, cf. 18:42). Recunoaşterea domniei
universale a lui Cristos este indicată tot prin îngenunchiere: „să se plece
orice genunchi" (Filipeni 2:10; cf. Romani 14:10 ş.urm.; 1 Corinteni
15:25). Cf. TDNT 1, p. 738-740; 3, p. 594-595; 6, p. 758-766.
E.E.E.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu