Haran
HARAN (ebr. har(r)an;
acad. harranu, „întretăiere de drumuri"- gr. charrhan,
Faptele Apostolilor 7:4).
1. O cetate la cca. 32 km SE de Urfa
(Edessa), în Turcia, pe râul Balih, aflată pe drumul principal de la Ninive la
Aleppo. Terah a locuit acolo împreună cu Avram (Geneza 11:31; cf. Faptele
Apostolilor 7:2,4), înainte ca acesta din urmă să migreze în Canaan (Geneza
12:1). *Rebeca, mireasa lui Isaac, era din Haran. Iacov a fugit acolo ca să
scape de Esau (Geneza 29:4), s-a căsătorit cu Lea şi Rahela, fiicele lui Laban,
şi toţi copiii săi (cu excepţia lui Beniamin) s-au născut acolo (Geneza
29:32-30:24).
Haran este menţionat în texte din perioada a III-a din Ur,
cca. 2000 î.Cr., ca un templu (é.hul.hul) pentru venerarea lui *Sin,
zeul Lunii, iar ocuparea cetăţii este confirmată de dovezile arheologice.
Potrivit textelor de la *Mari, din mileniul al 2-lea î.Cr., poziţia strategică
a cetăţii a făcut să fie în centrul atenţiei triburilor amorite, iar mai târziu
a devenit un centru asirian fortificat de Adadnirari I (cca. 1310 î.Cr.) având
un templu care a fost înfrumuseţat de Tiglat-Pileser I (cca. 1115 î.Cr.).
Haranul s-a răsculat şi a fost jefuit în 763 î.Cr., un eveniment folosit de
trimişii oficiali ai lui Sanherib pentru a intimida Ierusalimul (2 Împăraţi
19:12 = Isaia 37:12). Cetatea a fost restaurată de Sargon II, iar templul a
fost reparat şi împodobit din nou de Esar-Hadon (675 î.Cr.) şi Asurbanipal.
După căderea cetăţii Ninive (612 î.Cr.) Haranul a devenit ultima capitală a
Asiriei până când a fost cucerit de babilonieni în 609 î.Cr. Interesul
Dinastiei caldeene faţă de templele babiloniene a dus la restaurarea templelor
lui Sin din Haran şi Ur. La primul dintre aceste temple a fost făcută mare
preoteasă mama lui Nabonid (care a trăit până la 104 ani), iar la al doilea
templu a fost mare preoteasă fiica acestuia. A fost un centru comercial prosper
care a avut legături cu Tirul (Ezechiel 27:23).
Locul care a fost excavat în 1951-1953, 1959 indică ocuparea
cetăţii înainte de perioada asiriană. Ruinele existente provin în principal de
la cetatea romană în apropierea căreia parţii l-au omorât pe Crassus (53 î.Cr.)
şi de la o ocupaţie mai târzie de către domnitori sabaeni şi islamici din
Haran, care în vremea aceea era numit Carrhae. În Faptele Apostolilor 7:4
cetatea este numită Charran, în textul grec.
2. Haran este de asemenea un nume
personal, (a) Fiul lui Terah, fratele lui Avraam şi Nahor, tatăl lui Lot, Milca
şi Isca; el a murit la *Ur (Geneza 11:26-31). (b) Un bărbat din Iuda, fiul lui
Caleb şi al concubinei sale Efa (1 Cronici 2:46). (c) Un levit; fiul lui Şimei,
din Gherşon (1 Cronici 23:9).
BIBLIOGRAFIE
S. Lloyd şi W. Brice, AS 1, 1951, p. 77-112; D. S. Rice, AS
2, 1952, p. 36-84; C. J. Gadd, AS 8, 1958, p. 35-92; K. Prag, Levant 2, 1970,
p. 63-94.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu