Haţor
HAŢOR (ebr. haşor).
Toponimic, însemnând probabil „aşezare" sau „sat" şi de aceea este
folosit în mai multe locuri în VT cea mai importantă localitate cu acest nume
era o cetate fortificată din teritoriul lui Neftali (Iosua 19:36) .
I. În Vechiul Testament
Această cetate se afla în N Palestinei şi pe vremea cuceririi
israelite era cetatea de scaun a lui Iabin (numit „regele Haţorului", melek-haşor,
Iosua 11:1), care a organizat o coaliţie împotriva lui Iosua. Israeliţii au
înfrânt însă această coaliţie, Iabin a fost omorât iar Haţorul a fost distrus
şi ars (Iosua 11:1-13; 12:19). Haţor a fost singura cetate arsă în felul
acesta, poate datorită importanţei sale trecute (Iosua 11:10), dar în ciuda
acestei distrugeri un rege de mai târziu, care a purtat acelaşi nume şi care a
fost numit „rege al Canaanului" (melek-kena’an, Judecători 4:2,
24), a ameninţat Israelul pe vremea Deborei. Cu toate că Sisera, generalul său,
avea 900 de *care de război la dispoziţie, israeliţii conduşi de Barac au
reuşit să-l înfrângă şi l-au zdrobit pe Iabin (Judecători 4; 1 Samuel 12:9).
Vreo două secole mai târziu Haţorul a fost fortificat de către Solomon,
împreună cu Ierusalimul, Meghido şi Ghezer, când şi-a organizat regatul (1
Împăraţi 9:15), dar în secolul al 8-lea, în timpul regelui Pecah al lui Israel,
Tiglat-Pilasar III, regele Asiriei, a venit şi a distrus cetatea şi a dus
rămăşiţa de locuitori în Asiria (2 Împăraţi 15:29).
II. Excavaţii
Locul unde a fost situat Haţorul a fost identificat în 1875
de către J. L. Porter cu movila abandonată Tell el-Qedah, la vreo 8 km SV de
lacul Huleh în Galilea . J. Garstang a făcut câteva excavaţii de încercare în
1928, dar primele excavaţii majore au fost efectuate din 1955 în 1958 şi din
1968 în 1969 de către o expediţie israeliană condusă de Yigael Yadin. Locul se
află pe o coastă îndreptată spre NE şi constă din movila cetăţii, cu o
suprafaţă de circa 100.000 metri pătraţi, situată la capătul de S, iar alături
de aceasta se află la N o zonă mult mai mare, de vreo 0,6 km pătraţi, cu
metereze de pământ în partea de V, de partea dealului. Aşezarea principală a
fost întemeiată în mileniul al 3-lea î.Cr. şi cetatea de jos a fost adăugată în
prima parte a mileniului al 2-lea, probabil de către hicsoşi. Deşi Garstang a
presupus că această cetate de jos a fost o tabără îngrădită pentru cai şi care de
război, excavaţiile au arătat că toată această zonă a fost ocupată de o cetate
zidită care în perioada de vârf, împreună cu cetatea propriu zisă, trebuie să
fi adăpostit până la 40.000 de suflete. Un alt indiciu cu privire la importanţa
cetăţii în perioada aceasta este dat de descoperirea unui ulcior de lut purtând
o inscripţie acadiană (cea mai veche din Palestina). Deşi inscripţia este
rudimentară, a fost descifrată ca fiind ls-me-ilam, un nume personal
acadian, poate numele unui negustor mesopotamian. Cetatea de jos a fost ocupată
numai timp de vreo cinci secole, fiind distrusă în secolul al 13-lea (Nivelul
13). Această distrugere i-a fost atribuită de arheologi lui Iosua. Printre
rămăşiţele din această cetate distrusă s-a descoperit un templu canaanit şi un
altar mic. În timp ce cetatea de jos a rămas neocupată, movila principală a
fost ocupată din nou de canaaniţi şi apoi de israeliţi. S-a mai descoperit o
poartă de cetate şi un zid de cazemată din perioada lui Solomon, aproape
identice cu cele găsite la *Meghido şi la *Ghezer (cf. 1 Împăraţi 9:15).
Dovezile din perioada israelită de mai târziu includ o clădire publică cu
coloane, din vremea lui Ahab (considerată de Garstang a fi un grajd) şi o
fortăreaţă conţinând un strat gros de cenuşă, în care a fost descoperit un
fragment de ulcior de vin purtând numele lui Pecah (pqh) şi alte indicii
ale unei distrugeri violente, produsă probabil de Tiglat-Pileser III, care a
cucerit cetatea în 732 î.Cr. (2 Împăraţi 15:29).
III. Scrieri extra-biblice
Haţorul este menţionat pentru prima oară în Textele
Execrative egiptene din secolul al 19-lea î.Cr., ca o cetate canaanită care
probabil constituia un pericol pentru imperiu. În arhivele de la Mari, din
primul sfert al mileniului al 2-lea, apare sub numele ha-su-ra, iar
într-un text babilonian ceva mai recent apare ca un centru politic important
situat pe drumul din Mesopotamia, probabil spre Egipt. În una dintre tăbliţe
domnitorul este numit „rege" (sarrum), un titlu care nu era folosit
de obicei pentru domnitorii oraşelor (cf. Iosua 11:1), iar importanţa regelui
este indicată de asemenea prin menţionarea ambasadorilor din Babilon care au
mers să-l întâlnească. Numele unui rege este Ibni-Adad, o formă acadiană care
sugerează influenţă babiloniană, dar au existat de asemenea contacte între N şi
V, după cum reiese din darurile de la regii din Ugarit şi Creta (Kapcara).
Haţorul este menţionat în listele stăpânirilor întocmite de regii egipteni
Tuthmosis III, Amenhotep II şi Seti I, în secolele al 15-lea şi al 14-lea. Cetatea
este menţionată mai târziu în scrisorile de la Amarna, în secolul al 14-lea, şi
domnitorul este numit „rege" (sar ha-zu-ra). În fine, în secolul
următor cetatea este menţionată într-un papirus egiptean (Anastasi I) într-un
context militar. Prin urmare, inscripţiile şi excavaţiile oferă dovezi extra
biblice ample cu privire la importanţa cetăţii.
IV. Alte aşezări cu acelaşi nume
1. O aşezare în partea de S a lui Iuda
(Iosua 15:23); localizarea este necunoscută.
2. (hasor hadatta) „Haţorul
Nou" (Iosua 15:25), o aşezare în partea de S a lui Iuda; a cărei amplasări
este necunoscută.
3. Un alt nume pentru Cheriot-Heţron
(Iosua 15:25) în partea de S a lui Iuda, localizarea este necunoscută, dar s-ar
putea să fie aceeaşi cu 2.
4. Un loc din Beniamin (Neemia 11:33),
probabil Khirbet Hazzur din zilele noastre.
5. O zonă ocupată de arabi seminomazi,
menţionată de Ieremia (49:28, 30, 33).
BIBLIOGRAFIE
Y. Yadin et al, Hazor I, 1958, Hazor II, 1960,
Hazor III-IV, 1961; Y. Yadin, Hazor (Schweich Lectures, 1970),
1972; vezi de asemenea A. Malamat, JBL 79, 1960, p. 12-19; E. K. Vogel, HUCA
42, 1971, p. 35-36.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu