ispravnic
ISPRAVNIC. În
VT ispravnicul era un om „pus peste casa" cuiva (Geneza 43:19; 44:4; Isaia
22:15 etc.). În NT întâlnim două cuvinte traduse „ispravnic": epitropos
(Matei 20:8; Galateni 4:2), adică, o persoană căreia i-a fost încredinţată
grija sau onoarea, un tutore; oikonomos (Luca 16:2-3; 1 Corinteni 4:1-2;
Tit 1:7; 1 Petru 4:10), adică, un administrator sau supraveghetor - de la oikos
(„casă") şi nemo („a împărţi" sau „a administra").
Cuvântul este folosit pentru a descrie funcţia de responsabilitate delegată,
cum este cazul în pilda lucrătorilor viei sau în pilda ispravnicului nedrept.
Într-un sens mai profund, cuvântul este folosit cu privire
la responsabilitatea creştinului, încredinţată lui sub „stăpânirea lui Cristos
asupra casei Sale". Toate lucrurile sunt ale lui Cristos, iar creştinii
sunt executorii sau ispravnicii Săi. Creştinii sunt părtaşi la domnia lui
Cristos asupra lumii; în sensul acesta isprăvnicia lor (oikonomia) poate
fi privită ca o însărcinare (1 Corinteni 9:17; Efeseni 3:2; Coloseni 1:25).
C.H.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu