îndurare, îndurător

îndurare, îndurător

  12:19    

---

ÎNDURARE, ÎNDURĂTOR. Urmărirea acestui cuvânt în Biblie este complicată de faptul că termenii „îndurare", „îndurător" şi „a avea îndurare milă de ..." traduc mai multe cuvinte ebr. şi gr. derivate de la rădăcini diferite şi care sunt traduse diferit în alte texte, folosind sinonime cum sunt „bunătate", „har", „favoare" (şi verbele înrudite). Pentru a descrie acest concept am avea nevoie de un grup de cercuri lingvistice care se suprapun parţial.

I. În Vechiul Testament

1. hesed: originea etimologică a acestei rădăcini poate să fie „însufleţire, ardoare" (Snaith). Esenţa sa semantică este exprimată cel mai bine prin „devotament". Termenul este folosit de aproape 250 de ori şi este tradus cel mai adesea ”îndurare", dar este tradus şi *„bunătate", „afecţiune", „facere de bine" (LXX, eleos, Luther, Gnade). Sfera înţelesului este: „solidaritate, bunătate, har" (G. Lisowski, Konkordanz, 1958). El indică devotamentul faţă de un legământ şi, prin urmare, când se referă la Dumnezeu, indică legământul dragostei Sale (Psalmul 89:28). Dar credincioşia lui Dumnezeu faţă de o relaţie stabilită prin har cu Israel sau cu un individ, în ciuda nevredniciei şi slăbiciunii umane, devine cu uşurinţă îndurarea Lui. „Refuzul statornic şi consecvent al lui Dumnezeu de a abandona pe Israelul rătăcitor este înţelesul esenţial al cuvântului ebr. care este tradus bunătate" (Snaith). Alte versiuni (RSV) B traduc „loialitate", „purtare loială", şi mai ales „dragoste statornică".

2. hanan este tradus mai ales „a avea milă de", a fi „îndurător" sau „milostiv"; hen este tradus „har" şi „favoare" (LXX îl redă mai ales charis). „Este favoarea milostivă a superiorului faţă de inferior, o favoare complet nemeritată" (Snaith).

3. raham s-ar putea să aibă o origine comună cu rehem, care înseamnă „pântece" şi de aceea poate indica „sentimentul frăţesc" sau „sentimentul matern" (BDB - cf. Isaia 13:18; 49:15). În AV este tradus „a avea îndurare” sau „milă" şi, o dată (Psalmul 18:1) „dragoste". Pluralul rahamim este tradus „milă tandră" (LXX splanchna, oiktirmoi, eleos). Exprimă aspectul afectiv al dragostei: compasiunea şi mila sa. „Dumnezeul personal are inimă" (Barth).

II. În Noul Testament

În NT înţelesul cuvintelor hesed şi hen este combinat în general în charis, *„har". Ideea specifică de îndurare - compasiune faţă de cineva în nevoie sau faţă de o persoană neajutorată aflată în nevoie sau în datorie şi fără să poată pretinde să fie tratată în mod favorabil - este redat de eleos, oiktirmos şi splanchnon (sau verbele înrudite). Harul este adresat omului vinovat - îndurarea este adresată omului zdrobit în suflet (R. C. Trench, Synonyms of the New Testament, p. 166 ş.urm).

Dumnezeu este „Părintele îndurărilor" (2 Corinteni 1:3; Exod 24:6; Neemia 9:17; Psalmul 86:15; 103:8-14; Ioel 2:13; Iona 4:2). „Îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui" (Psalmul 145:9) şi suntem mântuiţi datorită îndurării Sale (Efeseni 2:4; Tit 3:5). Isus a fost mişcat adesea de milă şi El ne îndeamnă să fim „milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv" (Luca 6:36; Matei 18:21 ş.urm.). Creştinii trebuie să se îmbrace cu „o inimă plină de îndurare" (Coloseni 3:12). Cei milostivi sunt binecuvântaţi şi ei vor avea parte de milă (Matei 5:7; vezi şi Iacov 2:13, despre care vezi R. V. G. Tasker, TNTC, ad loc.).

BIBLIOGRAFIE

N. H. Snaith, The Distinctive Ideas of the Old Testament, 1944; TWRB, („Lovingkindness", „Mercy"); Karl Barth, Church Dogmatics, 2, 1, 1957, secţiunea 30, p. 368 ş.urm.; H. H. Esser NIDNIT 2, p 593-601.

J.H.