înnoire
ÎNNOIRE. Substantivul gr. palingenesia
apare numai de două ori în NT (Matei 19:28; Tit 3:5). În pasajul din Matei
termenul este folosit în sens escatologic pentru a se referi la înnoirea
lucrurilor, amintindu-ne că înnoirea individului face parte dintr-o înnoire
cosmică mai cuprinzătoare. În Tit cuvântul este folosit cu referire la individ.
În altă parte sunt folosite diferite cuvinte pentru
a exprima înnoirea făcută de Duhul Sfânt. Termenul gennao (însoţit de anothen,
Ioan 3:3, 7), înseamnă „a naşte" sau „a da naştere la" este folosit
în Ioan 1:13; 3:3-8; 1 Ioan 2:29; 3:9; este întâlnit şi cuvântul agennao
- „a naşte din nou" sau „a aduce din nou la naştere". Aceste cuvinte
sunt folosite pentru a descrie actul iniţial de înnoire. Cuvintele anakainosis
(Romani 12:2; Tit 3:5) şi verbul anakainoo (2 Corinteni 4:16; Coloseni
3:10) indică „a face din nou" sau „înnoire". Textele indicate vor
arăta că folosirea acestor două cuvinte nu este limitată la înnoirea iniţială
ci se extinde la procesul rezultant. Putem observa în legătură cu rezultatele
naşterii din nou termeni cum sunt kaine ktisis, „o nouă creaţie" (2
Corinteni 5:17; Galateni 6:15) şi kainos anthropos, „un om nou"
(Efeseni 2:15; 4:24). De două ori întâlnim termenul synzoopoieo, „a face
viu împreună cu" (Efeseni 2:5; Coloseni 2:13); acest termen indică o
schimbare, nu numai de un dramatism ca al naşterii, ci de un dramatism ca al
învierii. Termenul apokyeo (Iacov 1:18) indică a purta sau a produce.
Din examinarea acestor termeni putem observa că
toţi indică o schimbare drastică şi dramatică, comparabilă cu naşterea,
renaşterea, crearea din nou sau învierea. Câţiva dintre termeni indică în
context că această schimbare are efecte permanente şi de perspectivă asupra
subiectului său.
I. Prezentarea ideii în Vechiul Testament
Ideea de înnoire este mai proeminentă în NT decât
în VT. Multe pasaje din VT conţin ideea de înnoire naţională. Această idee este
prezentă în afirmaţiile cu privire la noul legământ şi la legea scrisă în inimi
sau în pasajele care vorbesc despre o inimă nouă (Ieremia 24:7; 31:31 ş.urm.;
32:28 ş.urm.; Ezechiel 11:19; 36:25-27, şi pasajul despre „valea de oase
uscate", 37:1-14).
Deşi în aceste pasaje este avută în vedere
naţiunea, o naţiune poate fi înnoită numai atunci când sunt schimbate
persoanele individuale. Prin urmare, în însăşi ideea de înnoire naţională găsim
conceptul de „inimi noi" care sunt date indivizilor. Alte pasaje se ocupă
mai direct cu individul (cf. Isaia 57:15). Putem nota în special Psalmul 51, în
care rugăciunea lui David este exprimată în v. 10. Dacă ţinem cont de concepţia
exprimată în acest psalm cu privire la gravitatea păcatului şi efectele lui, nu
este surprinzător să găsim mai mult decât o sugestie cu privire la necesitatea
înnoirii individuale.
II. Prezentarea ideii în Noul Testament
Aceasta doctrină trebuie înţeleasă în contextul
omului în păcat (Ioan 3:6; Efeseni 2:1-3, 5). Efectele păcatului asupra naturii
umane sunt considerate atât de grave încât fără o nouă naştere păcătosul nu
poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de a intra în ea (Ioan
3:3, 5; cf. 1 Corinteni 2:6-16).
Iniţiativa înnoirii îi aparţine lui Dumnezeu Qoan
1:13); înnoirea este de sus (Ioan 3:3,7) şi din Duhul (Ioan 3:5,8). Aceeaşi
idee apare în Efeseni 2:4-5; 1 Ioan 2:29; 4:7; etc.. Acest act divin este
decisiv şi are loc o dată pentru totdeauna. Sunt folosite verbe la timpul
aorist în Ioan 1:13; 3:3, 5, 7. Folosirea timpurilor perfecte arată că acest
act iniţial unic are efecte de perspectivă, aşa cum se vede în 1 Ioan 2:29;
3:9; 4:7; 5:1, 4,18. Rezultatele de durată date în aceste pasaje sunt
împlinirea neprihănirii, necomiterea păcatului, iubirea aproapelui, credinţa că
Isus este Cristosul şi biruirea lumii. Aceste rezultate arată că în problemele
spirituale omul nu este complet pasiv. El este pasiv în naşterea nouă; Dumnezeu
acţionează asupra lui. Dar rezultatele unui asemenea act sunt o activitate de
perspectivă; el se căieşte în mod activ, crede în Cristos şi de atunci încolo
trăieşte într-o viaţă nouă.
Ioan 3:8 serveşte ca avertisment că în acest
subiect sunt multe aspecte care nu pot fi înţelese. Cu toate acestea, trebuie
să ne întrebăm ce se întâmplă de fapt atunci cu omul când are loc naşterea din
nou. Ar fi justificat să spunem că nu se schimbă personalitatea lui; persoana
este aceeaşi. Acum, însă, este condusă în mod diferit, înainte de naşterea nouă
păcatul era cel care îl stăpânea şi îl făcea să fie rebel împotriva lui
Dumnezeu; acum Duhul este cel care îl stăpâneşte şi îl îndrumă spre Dumnezeu.
Omul înnoit umblă îndrumat de Duhul, trăieşte în Duhul, este călăuzit de Duhul
şi i se porunceşte să fie plin de Duh (Romani 8:4, 9, 14; Efeseni 5:18). El nu
este perfect; trebuie să crească şi să se dezvolte (1 Petru 2:2), dar în
fiecare latură a personalităţii sale este îndrumat către Dumnezeu.
Putem defini înnoirea ca o acţiune drastică făcută
de Duhul Sfânt asupra naturii umane căzute, acţiune care duce la o schimbare a
întregii perspective a omului. Acum poate fi descris ca un om nou care îl
caută, îl găseşte şi îl urmează pe Dumnezeu în Cristos.
III. Mijloacele înnoirii
În 1 Petru 3:21 botezul este asociat îndeaproape cu
intrarea într-o stare nouă de mântuire, iar în Tit 3:5 se face referire la
spălarea înnoirii, 1 Petru 1:23 şi Iacov 1:18 menţionează Cuvântul lui Dumnezeu
ca fiind mijlocul prin care are loc naşterea din nou. Pe baza unor asemenea
pasaje mulţi susţin că acestea sunt canalele necesare prin care are loc
înnoirea noastră. Dacă ţinem cont de 1 Corinteni 2:7-16, trebuie să ne întrebăm
dacă Cuvântul lui Dumnezeu este un mijloc de înnoire în felul acesta. Aici ni
se arată clar că datorită stării în care se află omul firesc el nu poate primi
lucrurile Duhului lui Dumnezeu. O intervenţie divină care să-l facă pe omul
firesc receptiv la Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să preceadă auzirea Cuvântului
mântuitor. Când are loc aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu produce o viaţă nouă.
Este clar că naşterea din nou din 1 Petru 1:23; Iacov 1:18 este concepută
într-un mod mai cuprinzător decât în Ioan. Ioan face distincţie între înnoire
şi credinţa care rezultă în urma ei (de ex. Ioan 1:12, 13; 1 Ioan 5:1); Petru
şi Iacov, prin menţionarea Cuvântului lui Dumnezeu ca mijloc al înnoirii, arată
că ei se gândesc la întregul proces prin care Dumnezeu îi aduce pe oameni la
credinţa conştientă în Cristos.
Ne putem gândi de asemenea la această problemă în
termenii concepţiei şi naşterii. Duhul Sfânt plantează şi naşte viaţa nouă
printr-o acţiune directă asupra sufletului. După aceea urmează naşterea (apokyeo,
Iacov 1:18) prin cuvânt. Termenul gennao (1 Petru 1:23) poate avea
înţelesul de naştere sau de a da naştere.
Există multe obiecţii biblice la ideea că botezul
este cel care comunică harul înnoitor. A privi botezul în acest mod de ex
opere operata contrazice celelalte texte biblice, în special protestul
profetic împotriva abuzului ritualurilor preoţeşti şi afirmaţiile lui Pavel cu
privire la concepţiile evreilor despre tăierea împrejur cf. Romani 2:28 ş.urm.;
4:9-12). De fapt, întâlnim exemple de convertire fără botez (Faptele
Apostolilor 10:44-48; 16:14-15). Ultimul caz este deosebit de interesant,
întrucât faptul că Lidia şi-a deschis inima este menţionat în mod special
înainte de botez. Dacă s-ar argumenta că lucrurile stau altfel în ce-i priveşte
pe creştinii din generaţiile care au urmat, problema ar trebui să fie
soluţionată de atitudinea lui Pavel în legătură cu concepţii similare despre
tăierea împrejur. Harul înnoitor vine la păcătoşi direct prin Duhul Sfânt.
Cuvântul lui Dumnezeu îl exprimă în credinţă şi pocăinţă. *Botezul depune
mărturie despre unirea spirituală cu Cristos în moartea şi învierea prin care
este transmisă *viaţa, dar nu poate da viaţă acolo unde nu este prezentă
*credinţa.
BIBLIOGRAFIE
Articole despre înnoire de J. V. Bartlet (HDB), J.
Denney (DCC), A. Ringwald et al, NIDNTT 1, p. 176-188. Majoritatea
lucrărilor de teologie sistematică se ocupă de acest subiect - vezi în special
Hodge (voi. 3, p. 1-40) şi Berkhof (p. 465-479); T. Boston, Human nature in
its Fourfold State, 1720, p. 131-168; B. Citron, The New Birth,
1951.
M.R.G.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu