Laban
LABAN (ebr. laban, „alb").
1. Un urmaş al lui Nahor, fratele
lui Avraam (Geneza 22:20-23), fiul lui Betuel (Geneza 28:5), fratele lui Rebeca
(Geneza 24:47 ş.urm.) şi unchiul şi socrul lui Iacov (Geneza 27:43; 28:2).
Ramura familiei lui Laban a rămas în Haran, dar afinitatea etnică strânsă a fost
menţinută atât prin Isaac cât şi prin Iacov, care şi-au găsit soţiile acolo.
Totuşi, există diferenţe remarcabile între grupurile din Haran şi Palestina.
Laban este descris ca un „arameu" (Geneza 28:5; 31:20), vorbea aramaica
(Geneza 31:47), practica obiceiuri de căsătorie necunoscute lui Iacov (Geneza
29:26) şi se închina altor zei (Geneza 31:19 ş.urm.; cf. v. 53), deşi
recunoştea activitatea lui Iahve (Geneza 24:50-51). Deşi a fost generos în
ospitalitatea sa, principalele caracteristici ale lui Laban au fost
duplicitatea şi egoismul, aşa cum a dovedit în relaţiile sale cu Iacov.
Profitând de dragostea lui Iacov pentru Rahela, el l-a făcut să lucreze 14 ani
pentru soţia sa, deşi Iacov a răspuns cu propriile sale şiretlicuri (Geneza
29-30). Când Iacov a plecat în cele din urmă spre Palestina, Laban - fiind
avertizat într-un vis să nu-i facă nici un râu - a făcut un legământ sau un
tratat cu Iacov (Geneza 31:44-54). Laban a fost potolit în final, dar nu de
şiretlicurile lui Iacov, ci de harul atotcuprinzător al lui Dumnezeu. Anterior,
Laban, şi nu Betuel, a fost acela care a aranjat căsătoria lui Rebeca (Geneza
24:50 ş.urm.), deşi nu este nevoie să presupunem că a uzurpat autoritatea
tatălui (cf. Geneza 31:18-28).
BIBLIOGRAFIE
D. Daube şi R. Yaron, JSS 1, 1956, p. 60-62; M.
Greenberg, JBL 81, 1962, p. 239-248.
2. Un loc necunoscut (Deuteronom
1:1), probabil în câmpiile Moabului; ş-ar putea să fie identificat cu *Libna,
un loc de popas în pustie (Numeri 33:20-21).
M.J.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu