lampă (sfeşnic, candelă)
LAMPĂ (SFEŞNIC, CANDELĂ)
I. Construcţia şi dezvoltarea
Vase mici de lut cu una sau mai multe buze mici şi
care pot fi identificate ca lămpi (ebr. ner; gr. lychnos, lampas)
apar pentru prima oară în Epoca Bronzului. Această formă simplă a continuat să
fie folosită în tot timpul Epocii Fierului, buza vasului devenind mai
pronunţată. Dezvoltarea finală a avut loc în perioada elenistică. În această
perioadă marginea curbată spre interior caracteristică stilului grec a devenit
complet închisă, rămânând numai un simplu orificiu central pentru alimentarea
cu ulei (cf. Matei 25:4). Aceste lămpi erau produse în serie folosind tipare, o
parte formând baza, iar cealaltă capacul. Lămpile din perioada elenistică sunt
caracterizate de un cioc foarte lung; acesta a fost scurtat în perioada romană.
Uneori erau adăugate şi mânere mici. Tiparele folosite pentru capace aveau
încrustate adesea motive florale şi de alt tip, iar în perioada romană când
capacul a devenit lat şi concav, era ornat cu imagini care apar în relief pe
lămpi. Începând din secolul al 3-lea d.Cr. simbolurile creştine (crucea,
peştii, alfa şi omega) au constituit motive decorative, în timp ce lămpile
evreieşti purtau ca simbol sfeşnicul cu şapte braţe (menorah). Lampa
palestiniană standard din perioada evangheliilor era simplă, rotundă, cu un
orificiu de umplere destul de mare şi cu o deschidere mai largă pentru fitil,
înclinată în jos.
Lămpile puteau fi ţinute în mână, puteau fi puse pe
un raft sau pe un suport (ebr. menora, 2 Împăraţi 4:10; aram. nebrasta,
Daniel 5:5; gr. lychnia. Matei 5:15; cf. ANEP, nr. 657, partea stângă).
Un suport simplu din lemn putea fi întâlnit în majoritatea caselor, dar unele
lămpi din Epoca Fierului aveau o bază mai groasă sau aveau suporturi proprii
scobite. Când era nevoie de lumină mai puternică erau folosite lămpi cu mai
multe orificii; în Palestina au fost găsite lămpi din perioada aceasta având
până la şapte orificii, iar în era romană existau lămpi prevăzute cu mai multe
fitile.
Formele de lut au fost copiate în metal, dar s-au
păstrat puţine exemplare din perioada VT. În cortul întâlnirii era un sfeşnic
de aur frumos lucrat (Exod 25:31 ş.urm.). De fiecare parte a suportului central
erau trei braţe care se terminau cu nişte suporturi pentru lămpi de forma unor
flori, iar braţul central avea de asemenea un suport de lampă. Reprezentările
de pe anumite monede ale Macabeilor, o gravură pe piatră găsită la Ierusalim şi
datată din perioada Irodiană, cât şi un basorelief de pe arcul de triumf al lui
Titus completează descrierea evreiască şi se poate presupune că modelul dat în
Exodul a fost urmat îndeaproape tot timpul. Zece sfeşnice similare au fost
confecţionate pentru Templul lui Solomon (1 Împăraţi 7:49).
Lămpile simple descrise mai sus ardeau ulei brut de
măsline sau grăsime şi puteau arde timp de 2 până la 4 ore, dacă ocazional se
tăia fitilul confecţionat din in sau din alte fibre naturale (ebr. pista,
Isaia 42:3; 43:17). Lampa putea fi lăsată să se stingă singură noaptea, sau era
păstrată aprinsă (1 Samuel 3:3; Proverbe 31:18).
Lămpile pentru exterior puteau fi purtate în vase
de lut, dar nu sunt cunoscute exemplare mai vechi decât epoca romană. Acestea
aveau o bază plată, un mâner la partea superioară şi o deschizătură laterală
pentru lumină. Probabil că aşa a arătat „felinarul" din Ioan 18:3 (gr. phanos),
sau se poate să fi fost mai complex, confecţionat din metal. Termenul gr. phanos
poate însemna şi „torţă", iar aici s-ar putea ca acesta să fie înţelesul
termenului. Oamenii lui Ghedeon au avut torţe în vechime (ebr. lappid,
Judecători 7:16).
II. Folosirea simbolică
Lămpile erau puse în morminte încă din vechime, în
parte pentru a ilumina încăperea, şi în acelaşi timp pentru a servi ca un
simbol al vieţii. Expresia „lampa (candela) lui" este folosită metaforic
în sensul acesta în VT (Iov 21:17; Proverbe 20:20; 24:20; cf. 2 Samuel 21:17; 1
Împăraţi 11:36 etc.). Datorită scopului pentru care era confecţionată, lampa a
devenit un simbol de bucurie şi prosperitate, precum şi un simbol al
călăuzirii: vezi Psalmul 119:105; 2 Samuel 22:29; Proverbe 6:20, 23, şi nume
personale cum este Neriia, „Domnul este lumina mea"
BIBLIOGRAFIE
D. M. Bailey, Greek and Roman Pottery Lamps,
1963; R. H. Smith, BA 27, 1964, p. 1-31, 101-124; 29, 1966, p. 2-27.
A.R.M.
III. Folosirea simbolică şi de altă natură în Noul
Testament
În traducerea VA a NT cuvântul „lampă"
(candelă, etc.) apare de 7 ori, fiind de fiecare dată o traducere a termenului lampas.
VR traduce lampas cu „torţă" în Ioan 18:3 (ca şi VA) şi în
Apocalipsa 8:10; în Faptele Apostolilor 20:8 traduce cu „lumină" (ca şi
VA) ; traduce „lampă" în Matei 25:1, 3-4, 7-8; Apocalipsa 4:5 (ca şi AV).
VA traduce termenul lychnos de fiecare dată cu „lampă" (VA: „lumină
de 6 ori, „luminare" de 8 ori).
Ar trebui să acceptăm traducerea VR, afară de
cazurile din Matei 25 şi Apocalipsa 4:5 unde traduce „lampas" cu
„lampă". În ultimul text RSV foloseşte „torţă". În pilda fecioarelor
(Matei 25:1-13) ar trebui să urmăm RVmg, unde citim „torţă". Lămpile
obişnuite erau destinate folosirii în casă, iar la nuntă era nevoie de o *torţă
(cum se mai face uneori şi astăzi). Zdrenţele care formau fitilul trebuia să
fie înmuiate în ulei. Se pare că fecioarele neînţelepte nu au avut ulei deloc
(v. 3) şi de aceea când şi-au aprins torţele, acestea s-au şi stins imediat (v.
8). Cele înţelepte au luat ulei în vase separate, gata să-l folosească la
momentul potrivit. Diferenţa dintre ele se pare că nu a fost cantitatea de ulei
pe care l-au avut, ci faptul că unele au avut ulei, iar altele nu au avut ulei
deloc. Cele neînţelepte ar fi putut merge să cumpere dacă s-ar fi gândit mai
devreme.
Termenul lychnos este folosit frecvent în
sens simbolic. Este lampa care trebuie pusă pe un suport ca să dea lumină în
toată casa (Matei 5:15). Ioan Botezătorul a fost „lumina care este aprinsă şi
luminează" (Ioan 5:35), care a venit „să mărturisească despre lumină"
(Ioan 1:7). Cristos este Lumina (phos). În Matei 6:22 ochiul este numit
„lumina trupului" deoarece primeşte lumină din afară.
Termenul lychnia este tradus „sfeşnic"
în Evrei 9:2, 7 şi de 7 ori în Apocalipsa. Cele şapte biserici (Apocalipsa
1:12-13, 20; 2:1, 5) şi cei doi martori (Apocalipsa 11:4) sunt simbolizaţi prin
sfeşnice similare cu cele folosite în cortul întâlnirii (Evrei 9:2).
R.E.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu