Nergal
NERGAL. (În ebr. neregal; în
sumeriană U.GUR; în bab. ner(i)gal, „Domnul marii cetăţi", adică
infernul). Această zeitate bab. îşi avea sediul la Cut (Tell Ibrahim-ul de
astăzi, la NE de Babilon) unde, ca domn al infernului, i se aducea închinare
atât lui cât şi consoartei sale Ereşchigal. Locuitorii oraşului Cut au
continuat să i se închine şi după ce au fost exilaţi în Samaria (2 Împăraţi
17:30), dar, cu toate că Nergal era zeul vânatului, ei s-au temut de leii
(animalul cultic asociat cu închinarea lui Nergal) trimişi de Iahve (v. 26).
Lui Nergal i se aducea închinare pe tot cuprinsul Asiriei şi al Babilonului, ca
unei zeităţi care se deţinea aspectele sinistre ale soarelui, care aducea
ciuma, războaiele, inundaţiile şi dezastrul. A fost identificat cu Mecal, zeul
din Bet-Şean şi mai târziu cu Marte. I-au fost dedicate temple la Larsa, Isin
şi Asur. Numele lui se găseşte de obicei ca element divin în numele unor
persoane, cum ar fi *Nergal-Şareţer (Ieremia 39:3,13).
BIBLIOGRAFIE
E. von Weiher, Der babylonische Gott Nergal,
1971.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu