oracol
ORACOL. Traducerea „oracol" apare
de 17 ori în VA a Vechiului Testament. În şaisprezece din şaptesprezece cazuri,
este o traducere greşită a cuvântului ebr. debir, folosit exclusiv cu
privire la altarul din *Templu. Derivarea greşită a cuvântului din dibber,
„a vorbi", şi nu din dabar, „a sta în spatele..." porneşte de
la traducerile lui Acuila şi Symmachus (care au folosit chrematisterion,
„oracol") şi de la Vulgata (oraculum). Faptul că în templele păgâne
camerele unde zeii îşi rosteau mesajele lor (altarul oracular al lui Apollo de
la Delphi a fost cel mai renumit dintre acestea) erau numite „oracole", a
influenţat fără îndoială şi el schimbarea care s-a produs.
În 2 Samuel 16:23 cuvântul „oracol" (VA) este
o traducere a cuvântului ebr. dabar şi se referă la cuvântul sau la
declaraţia lui Dumnezeu, fără a se indica precis felul în care este
exprimat(ă); cu toate că unii au făcut aluzie la *Urim şi Turim (1 Samuel
28:6). Pe marginile versiunii VR, „oracol" este folosit uneori în titlul
unor prorocii locul cuvântului „povară", ca o traducere a cuvântului ebr. massa’.
În NT, când apare cuvântul „oracole", acesta
traduce cuvântul gr. logio, care înseamnă „declaraţie divină" şi se
referă în general la întreg VT sau la o parte din el. În Faptele Apostolilor
7:38, cuvântul acesta se referă ori la Decalog, ori la întregul conţinut al
Legii mozaice. Despre aceste oracole se spune că sunt „vii", zonta,
adică „durează" sau „rămân". În Romani 3:2, cuvântul se referă la tot
ceea ce a rostit Dumnezeu prin scriitorii VT, având în vedere în mod special
promisiunile pe care i le-a făcut Dumnezeu lui Israel. „Oracolele lui
Dumnezeu" din E vr. 5:12, VA (în VSR „cuvintele") reprezintă
totalitatea doctrinelor creştine, de la fundamentul lor vechi-testamental şi
până la cuvintele pe care ni le-a adresat Dumnezeu în vremurile din urmă prin
Fiul Său (Evrei 1:1). 1 Petru 4:11 ne învaţă că predicatorul nou-testamental
trebuie să predice ca şi unul care rosteşte oracolele (în vers. Cornilescu,
„cuvintele", n.tr.) lui Dumnezeu, tratând cuvintele Lui cu tot atâta
atenţie ca şi când ar fi fost cuvântul inspirat din Scriptură.
Semnificaţia teologică a oracolului este subliniată
de B.B. Warfield care trage concluzia că în logia, aşa cum este folosit
termenul în NT, sunt „mesaje divine care au autoritate şi înaintea cărora
oamenii stau cu o teamă sfântă şi se închină în umilinţă" (The
Inspiration and Authority of the Bible, 1948, p. 403).
R.H.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu