oţet
OŢET. (În ebr. homes, în gr. oxos).
Un lichid acru care provine în urma fermentării acetice în vin sau în altă
băutură tare. Natura acidă a oţetului este indicată în Proverbe 10:26; 25:20,
iar în Psalmul 69:21, pe lângă faptul că se aminteşte de gustul lui neplăcut,
se face aluzie la faptul că oţetul a fost folosit în cazul unor pedepse, cel
pedepsit fiind obligat să-l bea.
În Rut 2:14, oţetul este tipic băuturilor acidulate
fermentate, pe care le foloseau lucrătorii din ţările în care se cultivau vii.
Băutura romanilor numită posca era foarte asemănătoare cu oţetul, şi
făcea parte din raţia soldaţilor. Din această băutură I s-a oferit şi lui
Cristos când era pe cruce, (Marcu 15:36; Ioan 19:29-30), şi avea un gust
diferit de cel al băuturii calmante aromată cu smirnă cu gust înţepător pe care
a refuzat-o mai devreme (Matei 27:34; Marcu 15:23). Nazireii nu aveau voie să
bea vin sau oţet (Numeri 6:3), şi de aici rezultă gravitatea păcatului din Amos
2:12.
R.K.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu