Otniel
OTNIEL. (În ebr. ‘otni’el).
1. Un *chenazit, fratele (sau poate
nepotul) lui Caleb, fiul lui Iefune (Judecători 1:13; cf. Iosua 15:17). Dacă
expresia „fiul lui Chenaz", este un patronimic, atunci este posibil ca el
şi Caleb să fi fost fraţi, sau cel puţin fraţi vitregi. Remarcându-se cu ocazia
jefuirii oraşului Chiriat-Sefer, Caleb i-a dat de nevastă pe fiica sa, Acsa.
Mai târziu el a văzut începuturile apostaziei şi dominaţia lui Cuşat-Rişeataim,
împotriva căruia a condus o răscoală încununată cu succes. Astfel el a ajuns
cel dintâi *judecător. Judecători 3:10 ne spune că a fost un lider carismatic
care a restaurat ordinea şi autoritatea („a judecat" poate fi luat cu
sensul propriu, dar mai poate însemna şi „a elibera"; cf. 1 Samuel 7:15;
8:20).
2. Un *netofatit, al cărui urmaş pe
nume Heldai a fost una dintre căpeteniile oştirii lui David (1 Cronici 27:15).
J.P.U.L.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu