pâinea pentru punerea înainte

pâinea pentru punerea înainte

  02:24    

---

PÂINEA PENTRU PUNEREA ÎNAINTE. În ebr. lehem happanim, lit. „pâinea feţei", adică, pâinea pusă înaintea feţei lui Dumnezeu sau în prezenţa Lui (Exod 25:30; 35:13; 39:36, etc.) sau lehem hamma ’areket, lit. „pâinea orânduirii" (1 Cronici 9:32, versiunea Cornilescu: „pâinea pentru punerea înainte", n.tr.). După ce Moise a primit porunci din partea lui Dumnezeu cu privire la aşezarea mesei, a vaselor, a lingurilor, a capacelor şi a blidelor pentru locul sfânt din Cortul întâlnirii, i s-a spus să aşeze pe masă „pâinea pentru punerea înainte". Acest aranjament trebuia să aibă un caracter permanent (Exod 25:30). Pâinea pentru punerea înainte consta din 12 turte coapte, făcute din făină foarte fină, fiecare conţinând două zecimi dintr-o efă (*GREUTĂŢI ŞI MĂSURI). Acestea erau aşezate pe două rânduri, în fiecare rând fiind şase (ma’areket, Levitic 24:6). Pe fiecare rând de pâini (Levitic 24:7) s-a pus tămâie „spre aducerea aminte" (le’azkara) şi au fost oferite Domnului fiind arse în foc (Levitic 24:7). Era de datoria preotului ca în fiecare zi de Sabat să aşeze pe masă pâine proaspătă şi caldă (1 Samuel 21:6). Pâinile cele vechi erau mâncate de Aaron şi de fiii lui în locul sfânt, pentru că ei erau „cei mai sfinţi" (Levitic 24:5-9). Acestea au fost pâinile pe care le-a cerut David de la preotul Ahimelec pentru sine şi pentru oamenii săi (1 Samuel 21:1-6; comp. Matei 12:4; Marcu 2:26; Luca 6:4).

Masa pe care erau aşezate pâinile pentru punerea înainte se găsea în locul sfânt, în partea de N a Cortului întâlnirii, vis-a-vis de sfeşnic (Exod 26:35). Masa era confecţionată din lemn de salcâm, poleit cu aur, iar pe margine avea o ramă de aur. La fiecare colţ avea un inel, pentru prăjinile cu care era transportată (Exod 25:23-28). Conform poruncii iniţiale, masa nu a lipsit niciodată de la locul ei, în cadrul închinării înaintea lui Dumnezeu (2 Cronici 4:19; 13:11). Chehatiţii răspundeau de pâinile pentru punerea înainte (1 Cronici 9:32).

Pasajele la care ne-am referit nu arată în ele însele semnificaţia pâinii pentru punerea înainte, dar este posibil să deducem din aceste informaţii ideea că Dumnezeu este Dătătorul şi Susţinătorul oamenilor şi că omul trăieşte constant în prezenţa lui Dumnezeu. Acest adevăr îl obligă pe om să-şi ofere viaţa ca dar lui Dumnezeu (Romani 12:1).

D.F.