paradis
PARADIS. Paradis este un cuvânt
împrumutat din iraniana veche (pairidaeza-) şi înseamnă o grădină
împrejmuită cu un zid. Cuvântul gr. paradeisos este folosit pentru prima
dată de Xenofon pentru grădinile regilor persieni. LXX traduce gan ‘eden
din Geneza 2:8 prin paradeisos.
a. În Vechiul Testament
Cuvântul paradis (în ebr. pardes)
apare în Neemia 2:8; Eclesiastul 2:5; Cântarea Cântărilor 4:13. VSR îl traduce
cu „pădurea regelui" în Neemia, „parc" în Eclesiastul şi
„livadă" în Cântarea Cântărilor Aşadar, cuvântul nu este folosit nicăieri
în VT într-un sens escatologic, căpătând acest sens mai târziu. Se pot discerne
următoarele tendinţe. Cuvântul paradis (în aram. paradesa) a fost
folosit pentru a denota timpurile străvechi (în germană Urzeit), iar
apoi sensul lui s-a lărgit, ajungând să includă speculaţii fantastice cu
privire la slava şi fericirea acelor zile. Acest înţeles era legat de
aşteptarea unei minunate vremi mesianice în viitor. Slava epocii care va veni
va fi identică cu cea din Grădina Eden, din vremurile străvechi. Iudeii au
crezut, de asemenea, că paradisul era prezent în vremea lor, dar că era ascuns.
Acest paradis ascuns era locul unde erau duse sufletele patriarhilor, a celor
aleşi şi a celor drepţi. Paradisul trecut, cel viitor şi cel prezent erau considerate
ca fiind identice.
b. În Noul Testament
Cuvântul paradis (în gr. paradeisos) apare
numai de trei ori în NT (Luca 23:43; 2 Corinteni 12:3; Apocalipsa 2:7).
Contextul ne arată că sensul predominant al cuvântului este cel pe care
termenul l-a dobândit ulterior. În Luca 23:43, cuvântul „paradis" este
folosit de Isus referitor la locul unde merg sufletele imediat după moarte, cf.
paradisul ascuns din gândirea iudeilor de mai târziu. Aceeaşi idee este
prezentă şi în pilda bogatului şi a săracului Lazăr (Luca 16:19-31).
În 2 Corinteni 12:2-4, Pavel a scris la a treia
persoană despre experienţa lui de a fi fost răpit în paradis, unde a auzit
cuvinte care nu pot fi reproduse (în gr. arrheta rhemata). În cazul
acesta, paradisul este „al treilea *cer" împreună cu slava din el, poate
acelaşi despre care ni se spune şi în Luca 23. Singurul loc unde cuvântul
„paradis" este folosit cu sens escatologic este Apocalipsa 2:7. Cristos
face promisiunea că va da paradisul în dar celui ce va birui. Paradisul prezent
va ajunge la slava lui deplină la încheierea tuturor lucrurilor. Ideea că în
lumea viitoare va exista o grădină a lui Dumnezeu este puternic subliniată în
ultimele capitole ale Apocalipsei. Simbolul pomului vieţii, al apei dătătoare
de viaţă şi ale celor douăsprezece feluri de roade mărturisesc toate despre
slava paradisului care va veni (Apocalipsa 22).
F.C.F.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu