răutate
RĂUTATE. În NT cuvântul acesta este redat
prin gr. kakia, care are următoarele sensuri:
1. „Răutate" (1 Corinteni
14:20; Iacov 1:21; 1 Petru 2:1, 16; şi de asemenea în Faptele Apostolilor 8:22
cu referire la o faptă individuală păcătoasă).
2. „Rea-voinţă", „ciudă",
adică „maliţiozitate" în sensul modern al cuvântului.
3. „Necaz" (Matei 6:34). În
enumerările de păcate (de ex. Romani 1:29; Coloseni 3:8, Tit 3:3) este de
preferat probabil sensul al 2-lea, poate cu excepţia versetelor 1 Petru 2:1 şi
Efeseni 4:31, unde orice fel de kakia implică „tot felul de
răutăţi".
Răutatea caracterizează viaţa oamenilor sub mânia
lui Dumnezeu (Romani 1:29). Aceasta nu este doar o deficienţă morală ci ea
distruge părtăşia (W. Grundmann TDNT 3 pp. 482-484). Pentru credincioşi ea
aparţine vechiului fel de viaţă (Tit 3:3); însă mai sunt necesare îndemnurile
de a o „mătura afară" (1 Corinteni 5:7), de a o „lepăda" (Iacov 1:21)
sau de a „se lăsa de ea" (1 Corinteni 14:20), pentru că libertatea
creştină nu este o haină a răutăţii (1 Petru 2:16).
P.E.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu