recensământ
RECENSĂMÂNT (lat. census
„evaluare", care apare ca un cuvânt împrumutat în gr. kensos
„bani de tribut" în Matei 17:25; 22:17,19; Marcu 12:14).
I. În Vechiul Testament
Recensămintele importante din VT sunt acelea după
care a fost denumită cartea Numeri, la începutul (Numeri 1) şi la sfârşitul
(Numeri 26) rătăcirii prin pustie; precum şi cel din timpul lui David (2 Samuel
24:1-9; 1 Cronici 21:1-6). În cadrul tuturor acestor recensăminte cei număraţi
au fost bărbaţii la vârsta aptă pentru serviciul militar. S-au păstrat două
cifre totale diferite pentru recensâmântul lui David - în 2 Samuel 800.000 de
bărbaţi în Israel şi 500.000 de bărbaţi în Iuda; în 1 Cronici 1.100.000 de
bărbaţi în Israel şi 470.000 de bărbaţi în Iuda. Molima care a urmat
recensâmântul este consemnată în ambele relatări ca o judecată divină a
păcatului lui David de a fi numărat oamenii. Recensămintele din Numeri au fost
considerate, în special de W.F. Albright („The Administrative Divisions of
Israel and Juda", JPOS 5, 1925, p. 20 ş.urm.; From the Stone Age to
Christianity (De la epoca de piatră la creştinism), 1940, p. 192, 222), ca
variante ale relatării recensământului lui David, însă totalurile lor sunt
considerabil mai mici decât cele din 2 Samuel şi din 1 Cronici. Cu toate
acestea, cifrele totale ale recensămintelor din pustie - 603.550 din Numeri 1
şi 601.730 din Numeri 26 lasă loc unor interpretări. O sugestie este aceea că ‘elep
din enumerare a însemnat originar mai curând ceva asemănător unui „grup de
corturi" decât „o mie", astfel încât cifra de „patruzeci şi şase de
mii cinci sute" dată pentru Ruben în Numeri 1:21 a însemnat 46 de grupuri
de corturi, care se ridicau în total la 500 de bărbaţi (W.M.F. Petrie, Egypt
and Israel, 1911, p. 40 ş.urm.) (*Număr, 2.).
Un recensământ al iudeilor din timpul lui Neemia
(445-433 î.Cr.) este reprodus în Ezra 2:1-65; Neemia 7:6-67. Cifra totală care
se dă este de 42.360, împreună cu 7.582 de slujitori şi cântăreţi.
II. În Noul Testament
Două recensăminte sunt menţionate în NT, fiecare
fiind indicat de termenul gr. apographe, tradus cu „înscriere" în
Luca 2:2 şi în Apocalipsa 5:37.
Înscrierea din Faptele Apostolilor 5:37, care a
fost marcată de insurecţia condusă de Iuda din Galilea, a avut loc în anul 6
d.Cr. În acel an Iudea era încorporată în sistemul de provincii romane, şi s-a
ţinut un recensământ, pentru a se stabili cantitatea de tribut pe care îl avea
de plătit noua provincie vistieriei imperiale. Recensâmântul s-a făcut sub
conducerea lui P. Sulpicius Quirinius, care în timpul acela avea funcţia de
legat imperial al Siriei. Ideea ca Israelul să plătească tribut unei
supraputeri păgâne a fost considerată intolerabilă de Iuda şi de către gruparea
*zeloţilor a căror formare datează din acea perioadă.
Recensământul relatat în Luca 2:1 ş.urm., în cursul
căruia S-a născut Cristos la Betleem, ridică un număr de probleme. Oricum
există un consens general cu privire la următoarele posibilităţi: (1) că este
posibil ca un asemenea recensământ ca şi cel descris de Luca să fi avut loc în
Iudea spre sfârşitul domniei lui Irod (37-4 î.Cr.); (2) că acesta putea să fie
o parte dintr-un recensământ general, efectuat în tot imperiul, după cum indică
Luca 2:1; (3) că este posibil ca acest recensământ să impună întoarcerea
fiecărui cap de familie la domiciliul lui originar, după cum se afirmă în Luca
2:3. (1) În anii ulteriori ai lui Irod, Cezar August l-a tratat ca pe un supus;
toată Iudea a trebuit să depună un jurământ de loialitate lui Cezar August
precum şi lui Irod (Josephus, Ant. 16.290; 17.42). Compară recensământul impus
în anul 36 d.Cr. în regatul lui Arhelau (Tacit, Anale 6.41). (2) Există dovezi
cu privire la activităţi de recensământ în diverse părţi ale Imperiului Roman
între anii 11 şi 8 î.Cr.; cea referitoare la un recensământ din Egipt din 10-9
î.Cr. (primul dintr-o serie în care aveau loc din 14 în 14 ani) este deosebit
de convingătoare. Obiceiul descris în Luca 2:3 (evident, ca fiind ceva
familiar) este atestat în Egipt, în anul 104 d.Cr. În ceea ce priveşte relaţia
dintre Quirinius şi acest recensământ timpuriu, vezi *QUIRINIUS.
BIBLIOGRAFIE
W.M. Ramsay, „The Augustan Census-System", în
BRD, p. 255 ş.urm.; F.F. Bruce, „Census Papyri", Documents of New
Testament Times.
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu