Rimon (1)
RIMON (1).
1. „Tunător", un titlu al
zeului furtunii Hadad (vezi *HADADRIMON) căruia i se închinau locuitorii
Damascului. Recunoscător pentru vindecarea sa de lepră făcută de Elisei,
comandantul sirian de armată Naaman a cerut două roabe pline cu pământ din
Israel. El s-a hotărât să ridice un altar cu acest pământ în templul lui Rimon,
pentru ca să i se închine Dumnezeului lui Israel pe pământul propriu (2
Împăraţi 5:17-18). Templul, era situat în Damasc, probabil pe locul ocupat de
templul roman al lui Zeus, a cărui emblemă era de asemenea un fulger. Acum în
acelaşi loc se află faimoasa moschee Umayyad. Vezi J.C. Greenfield, IEJ 26,
1976, p.195-198.
2. Un om din tribul lui Beniamin
din Berot, tatăl lui Baana, şi Recab, care l-a asasinat pe Iş-Boşet (2 Samuel
4:2, 9). Este posibil ca acest nume de persoană, precum şi toponimele similare
dacă nu este o abreviere care include elementul divin Rimon, poate să derive
din termenul ebr. rimmon, care înseamnă „rodie". Vezi articolul
următor.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu