Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Roboam


ROBOAM. (În ebr. rehab’am, „mărirea poporului"). Fiul lui Solomon şi al Naamei care, după moartea tatălui său, a devenit ultimul rege al Israelului unit şi primul rege al împărăţei de S a lui Iuda.

Cronologia domniei lui Roboam este disputată. Presupunând o domnie de 17 ani (1 Împăraţi 14:21; 2 Cronici 12:13), datările ar fi cca. 931-913 î.Cr. (*CRONOLOGIA VT), însă unii au redus dăţile la cca. 922-915 î.Cr. (W.F. Albright, BASOR 100, 1946, p. 16-22).

Măsurile opresive folosite de Solomon pentru a asigura fonduri pentru cheltuielile lui publice şi regale au dus la o confruntare dintre Roboam şi împărăţia din N. Aroganţa sa l-a făcut să urmeze sfaturi considerate rele, şi anume de a mări aceste poveri, ceea ce Israelul nu a vrut să accepte. Când Roboam şi-a trimis ofiţerul însărcinat cu corvezile în N, acesta a fost omorât cu pietre, iar Ieroboam a fost încoronat ca rege peste cele zece triburi ale lui Israel (1 Împăraţi 12:1-20; 2 Cronici 10). Roboam şi-a adunat trupele pentru a reprima revolta, însă a intervenit prorocul Şemaia (1 Împăraţi 12:21-24).

Iuda a construit turnuri fortificate (2 Cronici 11:5-12), probabil împotriva invadărilor de către filisteni (vezi 1 Împăraţi 15:27; 16:15) şi Egipt. Roboam a fost de asemenea în conflict cu Israelul (14:30), de unde fugiseră preoţii şi leviţii în urma practicilor păgâne de acolo (2 Cronici 11:13-17). Regele egiptean Şişac (Shoshenq), a venit împotriva Palestinei cca. 926 î.Cr. şi a jefuit-o de la o graniţă la alta (LOB, p.283-290; studiat în întregime de K.A. Kitchen, The Third Intermediate Period in Egypt, 1972, p. 432-447), prădând Ierusalimul (1 Împăraţi 14:25-27).

Obiceiurile cultelor păgâne au început să apară în Iuda (1 Împăraţi 14:22-24), probabil influenţate de prezenţa femeilor străine în funcţii înalte, cum ar fi mama regelui, Naama (1 Împăraţi 14:21, 31), şi soţia sa preferată, Maaca (15:13; vezi W.F. Albright, Archeology and the Religion of Israel 1968, p.152 ş.urm.). Când Şemaia, profetul, a anunţat că invazia egiptenilor era de fapt pedeapsa divină pentru apostazia aceasta, Roboam s-a pocăit (2 Cronici 12:5-8, 12).

Când a murit, Roboam a fost îngropat în Ierusalim, „alături de părinţii săi" (1 Împăraţi 14:31; 2 Cronici 12:16). Numele său este menţionat în cronologia lui Isus Cristos (Matei 1:7).

D.W.B.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: