Samuel
SAMUEL. (În ebr. semu’el,
„(?)nume de Dumnezeu")
1. Un lider din seminţia lui Simeon
(Numeri 34:20)
2. Strănepotul lui Isahar (1
Cronici 7:2).
3. Prorocul, contemporan cu Saul şi
David, a cărui carieri este descrisă în 1 Samuel, şi care a dat numele celor
două cărţi ale lui Samuel din VT. Faptele Apostolilor 3:24 îl vede ca pe cel
dintâi dintre profeţi, iar Faptele Apostolilor 13:20 ca fiind ultimul dintre
judecători.
I. Cariera
Samuel s-a născut într-o familie de efraemiţi din
Rama (dintr-un descendent levit, potrivit cu 1 Cronici 6:33 ş.urm.). Părinţii
lui au fost Elcana şi Ana; mama a fost stearpă şi ea l-a închinat pe Samuel ca
*nazireu lui Dumnezeu înainte ca acesta să se fi născut. De aceea după ce a
fost înţărcat, a fost crescut la templul din Silo de Eli (1 Samuel 1). Pe când
era încă un băieţel, a trăit experienţa chemării în lucrarea de proroc, şi în
timp a fost recunoscut „ca proroc al Domnului" (1 Samuel 3).
În urma unei victorii majore a filistenilor
împotriva lui Israel, chivotul legământului a fost capturat, Eli moare şi
preoţia a fost transferată de la *Silo (1 Samuel 4). Evenimentele din viaţa lui
Samuel nu sunt menţionate după aceasta până când cheamă poporul la Miţpa unde
îi înfrânge pe filisteni (*Eben-Ezer). Îşi asumă acum rolul de judecător în
Israel şi slujeşte la Betel, Ghilgal, Miţpa şi Rama (1 Samuel 7).
La bătrâneţe, conducerea sa a fost contestată prin
bătrânii poporului care tânjeau să aibă un împărat. La început, Samuel a
rezistat acestei presiuni, dar a primit călăuzirea din partea Domnului şi în
final a fost de acord cu ea (1 Samuel 8). Atunci l-a întâlnit pe *Saul şi
Dumnezeu i-a spus să-l ungă împărat; într-un complex de evenimente Samuel a
prezidat asupra instituţiei monarhiei, avertizând atât poporul cât şi pe noul
împărat de cele ce aveau să urmeze (1 Samuel 9-12).
Nu după multă vreme s-a produs o ruptură în
relaţiile dintre Samuel şi Saul, când acesta a decis de unul singur să aducă
jertfe lui Dumnezeu înaintea unei lupte (1 Samuel 13). Ruptura a fost
definitivă după ce Saul a călcat un jurământ solemn cruţând viaţa regelui Agag
al amaleciţilor. Însuşi Samuel l-a ucis pe Agag după care s-a retras la Rama.
L-a respins pe faţă pe Saul şi niciodată nu a mai avut de-a face cu el (1
Samuel 15). Ultimul său act a fost ungerea secretă a lui David ca următorul
împărat al lui Israel (1 Samuel 16). A murit la Rama unde a şi fost înmormântat
(1 Samuel 25:1). Chiar şi după moartea sa, Saul disperat a încercat să afle
voia lui Dumnezeu prin el consultând o femeie care vorbea cu morţii (1 Samuel
28).
II. Evaluare critică
Evaluările recente ale activităţii lui Samuel tind
să fie negative. Unii minimalizând-o nu văd în el decât un simplu văzător local,
aproape necunoscut lui Saul, pe baza celor din 1 Samuel 9:6,18. Totuşi, puţini
sunt cercetătorii care pot nega faptul că el nu a mai controlat monarhia dar şi
că mai târziu s-a depărtat de Saul repudiindu-l. Nesiguranţa în care a trăit în
consecinţă Saul, dovedeşte că Samuel a avut o putere şi o influenţă deosebită.
Argumentele principale împotriva istoricităţii sunt
(i) caracterul „legendar" al unora dintre istorisiri (de ex. naraţiunea
copilăriei sale), (ii) faptul că Samuel este descris în roluri atât de diverse
(proroc, judecător, conducător de oşti, lider naţional şi poate preot), şi
(iii) problema asocierii acestor roluri cu sursele literare presupuse sau cele
ale tradiţiei nescrise ale cărţii 1 Samuel. În absenţa unor date extrabiblice
despre Samuel, primul dintre aceste argumente admite că nu există nici un
criteriu obiectiv pentru a fi admis. Mai mult, a treia obiecţiune nu oferă nici
o bază pentru o asemenea evaluare având în vedere că se ştie atât de puţin
despre sursele utilizate pentru *cărţile lui Samuel. A doua problemă rămâne cea
principală. Se pot sublinia două lucruri cu privire la rolurile pe care le-a
avut Samuel. În primul rând, deşi se poate admite că diferitele relatări scrise
scot în evidenţă sau subliniază roluri diferite pe care le-a avut Samuel, nu
este mai puţin adevărat că ele nu sunt atât de dispersate unele de altele pe
cât se pare; cartea Judecătorilor ne arată că slujba de lider militar, lider
naţional şi judecător (în sensul judiciar) puteau fi combinate în vechiul Israel;
şi există dovezi atât din interiorul cât şi exteriorul lui Israel că *prorocia
uneori îşi asuma roluri de sacrificiu, şi prorocii uneori ungeau sau repudiau
împăraţi. În al doilea rând, Samuel a trăit într-o perioadă de criză şi de
tranziţie şi, în absenţa altei figuri proeminente, seminţiile lui Israel i-au
cerut să îndeplinească un rol excepţional. În principiu, el a combinat rolul de
judecător cu cel de proroc; în acest sens Debora ne oferă o imagine analoagă
(vezi Judecători 4:4).
BIBLIOGRAFIE
A. Weiser, Samuel: seine geschichtliche Ausgabe
und religiöse Bedeutung (FRLANT 81), 1962; J. L. McKenzie, „The Four
Samuels", Biblical Research 7, 1962, p. 3-18. Vezi de asemenea
istoriile standard ale lui Israel şi comentariile standard.
D.F.P.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu