suflet
SUFLET.
1. Cuvântul ebraic obişnuit nepes
(nesama, Isaia 57:16, este o excepţie) apare de 755 de ori în VT. După
cum rezultă cu claritate din Geneza 2:7, sensul iniţial este acela de „a avea
viaţă". Astfel, el este folosit adesea cu referire la animale (Geneza
1:20,24,30; 9:12, 15-16; Ezechiel 47:9). Uneori este identificat cu sângele, ca
ceva esenţial pentru existenţa fizică (Geneza 9:4; Levitic 17:10-14; Deuteronom
12:22-24). În multe cazuri el se referă la principiul vieţii. În sensul acesta
este frecvent în cartea Psalmilor, deşi nu se limitează la ea.
Numeroasele apariţii cu referinţă psihică acoperă
diferite stări ale conştiinţei: (a) unde nepes este sediul dorinţelor
fizice (Numeri 21:5; Deuteronom 12:15, 20-21, 23-24; Iov 33:20; Psalmul 78:18;
107:18; Eclesiastul 2:24; Mica 7:1); (b) unde este sursa emoţiilor (Iov 30:25;
Psalmul 86:4; 107:26: Cântarea Cântărilor 1:7; Isaia 1:14); (c) unde este
asociat cu voinţa şi cu acţiunea morală (Geneza 49:6; Deuteronom 4:29; Iov
7:15; Psalmul 24:4; 25:1; 119:129,167). Pe lângă acestea, există pasaje unde nepes
desemnează un individ sau o persoană (de ex. Levitic 7:21; 17:12; Ezechiel
18:4) sau este folosit cu un sufix pronominal pentru a denota sinele (de ex.
Judecători 16:16; Psalmul 120:6; Ezechiel 4:14). O extensie remarcabilă a
acestuia în urmă este aplicarea lui nepes unui trup mort (de ex. Levitic
19:28; Numeri 6:6; Hagai 2:13). De obicei se consideră ca la moarte nepes
pleacă din trup (de ex. Geneza 35:18), dar cuvântul nu este folosit niciodată
pentru spiritul mortului. Întrucât psihologia evreiască nu poseda o
terminologie precisă, există unele suprapuneri în folosirea lui nepes, leb
(lebab) şi ruah (*INIMA, *SPIRIT).
2. Gr. psyche, termenul
corespunzător pentru nepes în NT, apare în evanghelii cu sensuri
similare, dar în anumite împrejurări, când este indicată viaţa, el se referă la
ceva mai mult decât viaţa fizică, ce încetează la moarte (Matei 10:39; Marcu
8:35; Luca 17:33; 21:19; 21:19; Ioan 12:25). În toate cele patru evanghelii, pneuma,
echivalentul pentru ruah, denotă uneori principiul vieţii, deşi în alte
cazuri înseamnă un nivel superior al vieţii psihice.
Din cele 12 apariţii la Pavel, 6 reprezintă viaţa
(Romani 11:3; 16:4; 1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 1:23: Filipeni 2:30; 1
Tesaloniceni 2:8), 2 sunt personale (Romani 11:3; 13:1) şi patru psihice, 3
dintre ele reprezentând dorinţă (Efeseni 6:6; Filipeni 1:27; Coloseni 3:23), în
timp cealaltă indică emoţia (1 Tesaloniceni 5:23). Pentru aspectele superioare
ale vieţii obişnuite şi, mai ales pentru viaţa superioară a creştinului el
foloseşte cuvântul pneuma.
În acelaşi sens este şi folosirea adjectivelor psychikos
şi pneumatikos (1 Corinteni 2:14-15). Când foloseşte psyche
împreună cu pneuma (1 Tesaloniceni 5:23) el descrie doar aceeaşi parte
imaterială a omului în aspectele ei inferioare şi superioare.
Alţi autori ai NT oferă exemple a unei folosiţi
oarecum elevate a cuvântului psyche. Cuvântul lui Dumnezeu poate să-l
salveze şi recuperarea din greşeală îl scapă de la moarte (Iacov 1;21; 5:20).
Rezultatul credinţei este salvarea lui psyche (Evrei 10:29; 1 Petru
1:10), în timp ce dorinţele trupeşti sunt împotriva lui (1 Petru 2:11).
Speranţa a ceea ce va fi se ancorează ferm în el (Evrei 6:19). În descrierea a
ceea ce urmează după deschiderea celei de-a cincea peceţi, psyche este
folosit cu referire la martirii văzuţi sub altar (Apocalipsa 6:9). (*SPIRIT).
BIBLIOGRAFIE
A. R. Johnson, The Vitalicy of the Individual in
the Thought of Ancient Israel, JTVI 83, 1951, p. 51 ş.urm; idem, „The
Psychology of St. Paul’s Epistles", JTVI 87, 1955, p. 1 ş.urm.; J.
Laidlaw, The Bible Doctrine of Man, 1879, p.49-96,179- 220; J. W.
Robinson, The Christian Doctrine of Man, 1926, p. 11-27, 104-111; G.
Bertram et al., TDNT 9, p. 608-656; G. Harder, C. Brown, NIDNTT 3, p. 676-689.
W.J.C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu