tămâie
TĂMÂIE. Un element obişnuit din ritualul
VT, tămâia era o jertfă scumpă şi un semn caracteristic de recunoaştere a
divinităţii (cf. Maleahi 1:11). Cuvântul are două înţelesuri: se referă atât la
substanţa folosită pentru ars cât şi la mirosul aromat care este produs. Două
cuvinte ebr. sunt traduse „tămâie": (1) lebona, „tămâie"; şi
(2) qetoret, „miros plăcut", în Isaia 1:13. În poporul Israel numai
preoţilor le era permis să aducă jertfa de tămâie. Când Domnul i-a dat lui
Moise înstrucţiuni cu privire la Aaron, a inclus reguli stricte cu privire la
folosirea tămâiei în locul sfânt (Levitic 16:12 ş.urm.). Tămâia este folosită
de asemenea în Scriptură ca un simbol pentru rugăciune (de ex. Psalmul 141:2;
Apocalipsa 8:3 ş.urm., gr. thymiama).
Tămâia (ebr. lebona). Această substanţă
constă din secreţiile răşinoase ale unor pomi din familia Boswellia,
speciile principale fiind Boswellia frereana, Boswellia carieri şi Boswellia
papyrifera din Africa de NE, Boswellia sacra din Dhofar, Arabia de S
şi Boswellia serrata din NV Indiei, unde cresc în munţii din
semi-deşert. Aceştia au furnizat o mare parte a bogăţiei acumulate de negustori
care au urmat vechile rute de mirodenii din S Arabiei spre Gaza şi Damasc
(Isaia 60:6).
Răşina albă-gălbuie era obţinută prin incizarea
cojii copacului şi deşi are un gust iritant acidulat, tămâia avea un miros
foarte puternic. A fost unul dintre ingredientele pentru uleiul pentru ungerea
sfântă (Exod 30:34) şi era arsă de asemenea împreună cu alte substanţe în
cadrul jertfelor de mâncare (Levitic 6:15). O formă purificată de tămâie era
pusă în pâinea pentru punerea înainte din cortul întâlnirii (Levitic 24:7).
Deşi satisface simţurile (Cântarea Cântărilor 3:6; 4:6, 14), a fost de asemenea
un simbol pentru fervoarea religioasă (cf. Maleahi 1:11). Tămâia adusă în dar
lui Cristos de magi (Matei 2:11) a fost considerată ca simbol al slujbei Lui de
mare preot.
Vezi F. N. Hepper, „Arabian and African
Frankincense", JEA 55, 1969, p. 66-72.
Galban (ebr. helbena; etimologie
incertă). O aromă cu miros puternic (Exod 30:34), considerată de obicei ca o răşină
dintr-o plantă umbeliferă, Frula galbaniflua, originară din Persia.
Celelalte constituente ale tămâii sfinte erau
stacte şi onice (*IERBURI ŞI MIRODENII).
Vezi de asemenea *JERTFE ŞI DARURI (VT), IV.
a., *COSMETICE ŞI PARFUMERIE, V., b. (care include
bibliografie).
F.N.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu