Tarşiş
TARŞIŞ.
1. Un nepot al lui Beniamin, fiul
lui Bilha (1 Cronici 7:10).
2. Unul dintre cei şapte prinţi de
frunte ai lui Ahaşveroş, domnitorul Persiei (Estera 1:14).
3. Fiul lui Iavan, nepotul lui Noe
(Geneza 10:4; 1 Cronici 1:7). Numele Tarşiş (tarsis), care apare de 4
ori (1 Împăraţi 10:22 (de două ori); 22:48; 1 Cronici 7:10), se referă atât la
urmaşii lui cât şi la ţară.
Câteva dintre textele din VT se referă la corăbii
şi sugerează că Tarşiş se învecina cu marea. Astfel, Iona s-a îmbarcat pe o
corabie care călătorea spre Tarşiş (Iona 1:3; 4:2) de la Iope, pentru a fugi
într-o ţară îndepărtată (Isaia 66:19). Ţara era bogată în metale cum sunt argintul
(Ieremia 10:9), fier, staniu, plumb (Ezechiel 27:12), care erau exportate în
locuri cum sunt Iope şi Tir (Ezechiel 27). O ţară în vestul bazinului
mediteranean unde există zăcăminte de minereuri pare să fie o identificare
plauzibilă şi mulţi au crezut că este vorba de Tartessus din Spania. Potrivit
lui Herodot (4.152), Tartessus se afla „dincolo de Coloanele lui Hercule",
iar Pliniu şi Strabo l-au plasat în Valea Guadalquivir. Este cert că bogăţiile
minerale ale Spaniei i-au atras pe fenicieni, care au înfiinţat colonii acolo.
Dovezi interesante vin din Sardinia, unde inscripţii monumentale ridicate de
fenicieni în sec. al 9-lea î.Cr. conţin numele Tarşiş. W. F. Albright a sugerat
că însuşi cuvântul Tarşiş sugerează ideea de minerit şi topitorie şi că, într-un
anumit sens, orice ţară bogată în minereuri poate fi numită Tarşiş, deşi este
foarte probabil ca numele să se refere la Spania. O rădăcină semitică veche
găsită în akkad. rasasu înseamnă „a topi", „a fi topit".
Substantivul derivat tarsisu poate fi folosit pentru a indica un atelier
de topit metal sau o rafinărie (arab. rss, „a se scurge" etc., se
referă la un lichid). Prin urmare, orice loc unde se practica mineritul şi
topitul metalelor putea fi numit Tarşiş.
Există o altă posibilitate cu privire la
localizarea Tarşişului. Potrivit cu 1 Împăraţi 10:22 Solomon a avut o flotă de
corăbii la Tarşiş care aducea aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni la
Eţion-Gheber, la Marea Roşie; 1 Împăraţi 22:48 menţionează corăbiile din Tarşiş
ale lui Iosafat care au navigat de la Eţion-Gheber la Ofir. În plus, 2 Cronici
20:36 spune că aceste corăbii au fost făcute la Eţion-Gheber pentru a naviga la
Tarşiş. Aceste ultime texte par să contrazică orice destinaţie mediteraneană,
şi indică un loc de pe coasta Mării Roşii sau a Africii. Expresia ’oni
tarsis, corăbii din Tarşiş, se poate referi în general la corăbii care
transportau metal prelucrat spre ţări îndepărtate, de la Eţion-Gheber sau către
Fenicia, venind din V Mediteranei. Cu privire la teoria că aceste corăbii din
Tarşiş erau corăbii maritime numite după portul Tars, sau gr. tarsos,
„vâslă", vezi *CORĂBII ŞI BĂRCI.
Aceste corăbii au simbolizat bogăţie şi putere. O
imagine plastică despre ziua judecăţii divine a fost descrierea acestor corăbii
mari în ziua aceea (Psalmul 48:7; Isaia 2:16; 23:1, 14). Faptul că Isaia 2:16
compară corăbiile din Tarşiş cu „un loc plăcut" (VSR „meşteşug
măiestru") sugerează că oricare ar fi identificarea originală a
Tarşisului, în literatura şi imaginaţia populară a devenit un paradis îndepărtat
de unde pot fi aduse tot felul de lucruri de lux în ţări cum sunt Fenicia şi
Israel.
BIBLIOGRAFIE
W. F. Albright, „New Light on the Early History of
Phoenician Colonization", BASOR 83, 1941, p. 14 ş.urm.; „The Role of the
Canaanites in the History of Civilization", Studies in the History of
Culture, 1942, p. 11-50, în special p. 42; C. H. Gordon, Tarshish",
IDB, 4, p. 517 ş.urm.
J.A.T
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu