targumuri
TARGUMURI. Cuvântul ebr. targum
(plural targumim) este o traducere aramaică sau o parafrazare a unei
părţi oarecare din VT. S-au păstrat targumuri ale tuturor cărţilor, cu excepţia
cărţilor lui Ezra, Neemia şi Daniel.
I. Cadrul istoric
Targumurile au apărut o dată cu apariţia
*sinagogii.. După Exilul babilonian, limba aramaică a ajuns să predomine asupra
limbii ebraice ca limba vorbită de evrei; în consecinţă a devenit un lucru
obişnuit ca citirea textelor ebraice din Scriptură să fie urmată de o redare
orală în aramaică, pe înţelesul închinătorilor. Vezi Neemia 8:8. Nu încape
îndoială că asemenea traduceri au fost la început spontane, dar cu trecerea
timpului au devenit tot mai rigide şi mai „tradiţionale". Următoarea etapă
a fost scrierea acestui material; cele mai vechi scrieri targumice care s-au
păstrat, datează din secolul al 2-lea î.Cr., de la Qumran.
În mileniul 1 d.Cr. iudaismul a avut două centre
principale: Babilonul şi Palestina. S-ar părea că majoritatea sau chiar toate
scrierile targumice provin din Palestina; unele dintre ele au fost transmise în
Babilon, unde la vremea cuvenită Targumul lui Onkelos pentru Pentateuh şi
Targumul lui Ionatan pentru Proroc (vezi mai jos) au primit statut oficial.
(N.B. Referirile la „Targum", fără nici o altă specificare, vizează de
obicei Targumul Onkelos sau Ionatan.) TB (Megillah 3.1) susţine că
Onkelos a fost un prozelit din secolul 1 d.Cr, iar Ionatan ben Uziel a trăit în
secolul 1 î.Cr.; dar există îndoieli serioase cu privire la atribuirea ambelor
nume (cf. M. McNamara, Targum and Testament, p. 174). Se pare că nici
unul dintre aceste targumuri nu este probabil atât de vechi; dar amândouă au
ajuns la forma finală, stabilă înainte de sec. al 5-lea.
Între timp în Palestina s-a dezvoltat o tradiţie
targumică independentă şi unele dintre acestea au ajuns să aibă un statut
semi-oficial. Este convenabil să numim această tradiţie „Targumul
palestinian", în ciuda caracterului său variat şi oarecum disparat.
Datarea diferitelor targumuri individuale a fost şi rămâne controversată; este
şi mai dificil să stabilim data originii unor trăsături specifice dintr-un targum
oarecare.
II. Caracteristici generale
La o extremă, Targumul Onkelos este în general o
traducere corectă, cuvânt cu cuvânt a textului ebraic. Având în vedere faptul
că erau destinate pentru folosire în sinagogă, nu este surprinzător că
targumurile au fost folosite ca un mijloc de interpretare şi de instruire.
Chiar şi targumurile mai literare prezintă anumite caracteristici: de ex.
numele locurilor sunt actualizate, dificultăţile şi obscurităţile sunt
clarificate. În targumurile mai parafrazate (de ex. Pseudo-Ionatan), textul
este dezvoltat considerabil. Pe lângă faptul că întregul sens al unui verset
sau al unui pasaj poate fi alterat, se mai poate adăuga de asemenea mult
material adiţional („midraş"). Astfel, s-ar putea să fie greu de
recunoscut un targum ca o traducere a originalului (vezi, de ex. traducerea
textului din Isaia 53 în J. F. Stenning, The Targum of Isaiah, 1949).
III. Lista Targumurilor
Targumurile urmează diviziunile Bibliei ebraice
(*CANONUL VT, III.).
a. Legea
(i) Targumul Onkelos (sau Onqelos): versiunea
oficială pentru evreii babilonieni, între care a avut autoritate deja prin
secolul al 4-lea.
(ii) Targumul palestinian s-a păstrat în trei
recenzii. Singura versiune completă este Neofiti I, probabil din secolul al
3-lea d.Cr., deşi primul sau editor a susţinut că este din era precreştiriă.
Targumuri incomplete sunt Targumul Ierusalim I şi II (numite adesea
„Pseudo-Ionatan", datorită unei erori medievale şi, respectiv, „Targumul
fragmentar"). Primul targum este foarte complet, uneori identic cu
Onkelos, alteori este foarte parafrazat. Fragmente din Targumul palestinian al
Pentateuhului s-au păstrat de asemenea printre sulurile de la Cairo Genizah.
b. Prorocii
(i) Targumul Ionatan ben Uzziel: versiunea
babiloniană, a devenit autoritativ începând din secolul al 4-lea d.Cr.
(ii) Targumul palestinian nu s-a păstrat, în afară
de fragmente şi citate ocazionale.
c. Scrierile
S-au păstrat targumuri separate ale cărţilor
Iov-Psalmi, Proverbe, Cele Cinci Suluri şi Cronicile. Acestea, care nu au fost
niciodată oficiale, provin dintr-o dată mai târzie decât cele ale Legii şi
Prorocilor. De la Qumran s-au păstrat fragmente mult mai vechi ale unui targum
complet diferit al cărţii lui Iov (4Qtg Job; 11Qtg Job).
IV. Importanţa targumurilor
a. Limbajul
Materialul targumic oferă dovezi majore cu privire
la dialectul local vorbit în Palestina antică. Prin urmare sunt de o importanţă
specială pentru studiul ipsissima verba ale lui Isus şi pentru
substratul aramaic al NT în întregimea sa. Râmân însă probleme majore cu
privire la incertitudinile legate de data diferitelor targumuri şi problema
existenţei diferitelor dialecte în Palestina.
b. Textul
Targumurile oferă o mărturie importantă pentru
textul VT, mărturie de valoare comparabilă cu LXX, Peshitta şi Vulgata (*TEXTE
ŞI VERSIUNI, I.). Dovezile sunt mult mai credibile în materialul
targumic literal decât în cel parafrazat. Ocazional citatele NT din VT sunt mai
apropiate de targumuri decât de alte Versiuni sau de TM.
c. Cadrul Noului Testament
Targumurile depun mărturie despre modalităţile de
exprimare ale iudeilor, despre metodele exegetice şi metodele de interpretare
din primele secole creştine. Multe dintre acestea sunt reflectate, direct sau
indirect, în NT. De aceea, targumurile aruncă adesea lumină asupra NT, deşi
dovezile obţinute din ele nu trebuie folosite separat de celelalte scrieri
rabinice.
BIBLIOGRAFIE
Lucrări majore: A. Sperber, The
Bible in Aramaic, 1957-73; A. Diez Macho, Neophyti, 1, 1968; Studii:
R. Le Deaut, Introduction a la littérature targumique, 1, 1966; E.
Schürer, HJP, p. 99-114; M. McNamara, The New Testament and the Palestinian
Targum to the Pentateuch, 1966; idem, Targum and Testament, 1968;
idem, IDBS, s.v., „Targums"; J. Bowker, The Targums and Rabbinic
Literature, 1969; R. Le Deaut, „The Current State of Targumic
Studies", Biblical Theology Bulletin 4, 1974, p. 3-32. Vezi şi B.
Grossfeld, A Bibliography of Targumic Literature, 1972; Newsletter
for Targumic Studies, 1974.
D.F.P.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu