temelie
TEMELIE.
I. În Vechiul Testament
Termenul ebr. yasad şi termenii compuşi
înseamnă „a fixa ferm, a întemeia" şi de aceea este folosit atât în sens
literal cât şi metaforic pentru toate tipurile de temelii, fie că sunt clădiri
(Iov 4:19) şi obiecte cum sunt altarele (Exod 29:12) sau pământul (Psalmul
24:2; Isaia 24:18), lumea locuită (Psalmul 18:15) şi bolta cerurilor (Amos
9:6). În felul acesta este descris Israelul (Isaia 54:11), Sionul (Isaia 14:32)
şi cel neprihănit (Proverbe 10:25).
„Punerea" temeliilor (Isaia 28:16), în special
pentru un templu (1 Împăraţi 6:37; Ezra 5:16) a fost prilejul pentru un ritual
religios. Totuşi, nu există nici o dovadă că ar fi fost folosite sacrificii
umane (sau „pragul legământului"). Moartea fiilor lui Hiel (1 Împăraţi
16:34) la reconstruirea Ierihonului a fost interpretată ca o pedeapsă (Iosua
6:26) şi nu ca o jertfă. Alegerea şi pregătirea erau importante şi uneori
temeliile erau puse pe stâncă sau pe nisip. De obicei locul era nivelat prin
umplere cu un meterez de piatră care să sprijine întreaga structură sau numai
colţurile. Temeliile Templului lui Solomon au constat din blocuri mari de
piatră scumpă tăiată (1 Împăraţi 5:17; 6:37; 7:10; cf. 1 Cronici 22:2). S-a
sugerat că sunt menţionate diferite părţi ale temeliei Templului al doilea;
faptul că a fost construit un meterez (aram. ‘ussa; akkad. ‘ussu,
Ezra 5:16) pentru a reţine platforma temeliei (temenos; acad. timenu);
mai târziu cei care s-au întors din Exil au umplut aceasta cu pământ şi au pus
din nou temelia pe ea (Ezra 3:10; Zaharia 4:9), dar nu există nici o dovadă
arheologică sau lingvistică în sprijinul acestei teorii. Temeliile sunt adesea
singurele vestigii *arhitectonice care au rămas până în zilele noastre.
„Poarta temeliei" din Ierusalim (2 Cronici
23:5) se poate să fie Poarta Cailor sau „Poarta lui Sur"- „măsura
temeliei" (musada, Isaia 30:32, în rom. „nuiaua hotărâtă")
este probabil „nuiaua pedepsei".
BIBLIOGRAFIE
R. S. Ellis, Foundation-Deposits in Ancient
Mesopotamia, 1968; G. Turner, Iraq 32, 1970 p. 69-71.
II. În Noul Testament
Două cuvinte greceşti sunt traduse „temelie".
1. katabole, „turnare sau
punere". Toate cele zece cazuri unde apare acest cuvânt sunt asociate cu
expresia „întemeierea lumii" (de ex. Matei 13:35; Luca 11:50).
2. themelios, „ceva
aşezat", apare de şaisprezece ori. În general acest cuvânt este întâlnit
într-un sens figurat, dar este folosit în sens literal când se referă la omul
înţelept care pune temelia casei sale pe stâncă (Luca 6:48). Cristos este
descris ca şi Temelia Bisericii, adică, adevărata şi singura bază pentru
mântuirea noastră (1 Corinteni 3:11). El este *Piatra din Capul Unghiului, iar
apostolii, cărora le-a fost încredinţată Evanghelia Lui ca să o răspândească
sunt numiţi temelia pe care sunt zidiţi creştinii (Efeseni 2:20; cf. Apocalipsa
21:14, 19). „Temelie" este un termen folosit şi cu privire la lucrarea
cuiva (Romani 15:20; 1 Corinteni 3:10) şi referitor la siguranţa pecetei lui
Dumnezeu (2 Timotei 2:19). Principiile fundamentale ale adevărului divin sunt o
temelie pe care ne putem baza (Evrei 6:1-2).
Cuvântul este folosit într-o formă puţin diferită
când Timotei este instruit să-i îndemne pe cei care „sunt bogaţi în lumea
aceasta" să pună o temelie bună (1 Timotei 6:19; cf. Evrei 11:10; Matei
6:19-20) prin încredinţarea tuturor lucrurior în mâna lui Dumnezeu - poate în
contrast cu negustorii efeseni care îşi puneau comorile pământeşti în templul
„marii zeiţe Artemis".
BIBLIOGRAFIE
K. L. Schmidt, TDNT 3, p. 63 ş.urm.; H. H. Esser,
NIDNTT 1, p. 376-378; J. Blunck, idem. p. 660-662.
J.D.D.
J.B.Tr.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu