temniţă
TEMNIŢĂ.
I. În Vechiul Testament
Prima menţionare a închisorii în Scriptură este
legată de *Iosif în Egipt (Geneza 39:20-23). Pentru această închisoare textul
ebr. foloseşte un termen special, bet-sohar; sohar este comparat de
obicei cu alte cuvinte semitice care înseamnă „rotund" sau „loc
închis" şi de aceea se crede că închisoarea lui Iosif a fost o fortăreaţă
sau într-o fortăreaţă. Compararea termenului ebr. sohar cu egip. T’rw,
„Sile" (mod. Qantara), este greşită, întrucât cuvântul este de fapt Tl
(J. Vergote, Joseph en Égypte, 1959, p. 25-28). Totuşi, există un cuvânt
egiptean, tirt, care apare încă prin 1900 î.Cr., cât şi mai târziu, şi
înseamnă „clădire închisă", „magazie" „cabina (unei corăbii)" şi
se poate ca acest cuvânt să fie asociat cu sohar. Închisorile egiptene
serveau ca şi lagăre de muncă forţată, ca locuri de întemniţare şi ca locuri de
detenţie pentru oameni ca şi Iosif care aşteptau judecata. Paharnicul şi
pitarul au fost puşi în mismar, detenţie sau arest la domiciliu, în închisoarea
lui Iosif (Geneza 40:2-3), până când a fost decis cazul lor. Fraţii lui Iosif
au fost deţinuţi de asemenea timp de 3 zile (Geneza 42:17, 19). După prinderea
lui de către filisteni, Samson a fost ţinut în închisoare, „casa
prizonierilor" (Judecători 16:21, 25; lit. „cei legaţi"); un termen
foarte asemănător este folosit în Eclesiastul 4:14.
În Iuda camerele de gardă ale gărzii palatului au
servit ca închisoare temporară pentru Ieremia (32:2, 8,12; 33:1; 37:21; 38:28;
vezi şi Neemia 3:25; 12:39). Atât aici cât şi într-o locuinţă personală, o
cisternă putea fi folosită ca şi închisoare, lucru care era adesea foarte
neplăcut (Ieremia 37:16, 20; 38:6, 13) şi întunecat (Isaia 42:7), un simbol al
robiei din care slujitorul Domnului avea să izbăvească pe poporul său (Faptele
Apostolilor 26:15-18; Luca 1:79). Ieremia nu a fost singurul profet închis
pentru proclamarea fidelă a mesajului lui Dumnezeu: Asa, regele lui Iuda, l-a
pus pe văzătorul Hanani în butuci (2 Cronici 16:10), iar Ahab l-a pus pe Mica
în închisoare, dându-i pâinea şi apa cu porţia (1 Împăraţi 22:27; 2 Cronici
18:26). Regii învinşi erau închişi uneori de învingătorii lor; asirienii au
făcut aşa cu Osea, regele lui Israel (2 Împăraţi 17:4); aşa a făcut
Nebucadneţar cu Ioiachin, regele lui Iuda (cf. Ieremia 24:1, 5; DV. J. Wiseman,
Chronicles of Chaldean Kings, p. 33-35, 73), şi cu Zedechia, regele lui
Iuda (Ieremia 52:11). În Babilon Ioiachin a fost doar unul dintre nobilii şi
partizanii prizonieri, aflaţi sub „arest la domiciliu" în palatul regal
sau în apropiere. La Babilon au fost găsite tăbliţe cu raţiile pentru el,
pentru cei cinci fii ai săi şi mulţi alţi străini (ANET, 308b; DOTT, p. 84-86;
E. F. Weidner, Mélanges R. Dussaud, 2, 1939, p. 923-935; Albright, BA 5,
1942, p. 49-55). În cele din urmă Evil-Merodac le-a acordat mai multă libertate
(2 Împăraţi 25:27, 29; Ieremia 52:31, 33). Ezechiel (19:9) descrie pe Ioiachin
care a fost dus la Babilon într-o cuşcă; pentru o imagine egipteană mult mai
veche a unui prinţ semit dus ca prizonier într-o cuşcă, vezi P. Montet, L’Égypte
et la Bible, 1959, p. 73, fig. 12.
K.A.K.
II. În Noul Testament
Patru cuvinte greceşti sunt traduse
„închisoare". Ioan Botezătorul a fost întemniţat într-o desmoterion,
„un loc de legături". Aceasta a fost fortăreaţa lui Irod de la Machaerus,
în Perea, la E de Marea Moartă (Josephus, Ant. 18.119), unde au fost
descoperite două închisori subterane şi în una dintre ele se mai văd urme de
lanţuri, phylake, „un loc de pază", este termenul cel mai general
şi cel mai frecvent folosit. Sugerează un loc unde prizonierii erau
supravegheaţi îndeaproape. Marii preoţi i-au întemniţat pe apostoli (Faptele
Apostolilor 5:19) în ceea ce se numeşte teresis demosia, „un loc public
de supraveghere" (cf. Faptele Apostolilor 4:3).
Când Irod l-a pus pe Petru în închisoare, probabil
în fortăreaţa Antonia, unde a fost găzduit Pavel mai târziu (Faptele
Apostolilor 21:34; 23:30) şi este numită aici oikema, casă, deoarece
apostolii erau păziţi în permanenţă de patru soldaţi, doi legaţi cu lanţuri de
el şi doi afară, lângă uşă (Faptele Apostolilor 12:3-6). În plus, se pare că a
fost o altă gardă şi apoi o poartă de fier (Faptele Apostolilor 12:10). La
Filipi Pavel a fost în grija unui paznic în închisoarea oraşului unde se afla o
încăpere interioară, probabil subterană, în care erau butucii (Faptele
Apostolilor 16:24). Butucii aveau câteva orificii care permiteau separarea
picioarelor pentru a asigura o pază mai bună şi pentru a produce durere. În
Cezarea Pavel a fost întemniţat (Faptele Apostolilor 23:35) în castelul lui
Irod, dar când a fost prizonier la Roma i s-a permis să stea în propria sa
locuinţă, având întotdeauna un soldat legat de el cu un lanţ (Faptele
Apostolilor 28:16, 30).
D.H.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu