terafim
TERAFIM. Aceste obiecte sunt menţionate
în toate perioadele din VT: perioada Patriarhilor (Geneza 31:19), a
judecătorilor (Judecători 17:5-18:30), a monarhiei (1 Samuel 15:23; 19:13-16; 2
Împăraţi 23:24; Osea 3:4; Ezechiel 21:21), cea post-exilică (Zaharia 10:2).
Când sunt menţionaţi în contexte israelite terafimii sunt condamnaţi aproape
întotdeauna, direct (1 Samuel 15:23; 2 Împăraţi 23:24) sau indirect (Judecători
17:6; Zaharia 10:2). În folosirea lor terafimii sunt asociaţi cel mai adesea cu
*vrăjitoria: observaţi asocierea efodului şi terafimului în religia idolatră a
lui Mica (Judecători 17:5, etc.); asocierea cu vrăjitoria cu săgeţi şi
hepatoscopie (Ezechiel 21:21) şi cu practicile spiritiste (2 Împăraţi 23:24).
Nu ni se spune nicăieri cum erau consultaţi terafimii şi nici măcar care era
înfăţişarea lor. În timp ce Geneza 31:34 sugerează că erau obiecte mici, 1
Samuel 19:13-16 sugerează că erau de mărimea unui om sau cel puţin de mărimea
unui bust. Totuşi, este posibil ca Mical să fi pus terafimul „lângă" pat
şi nu „în" pat, sau se poate ca terafimii să fi fost consideraţi că ar
avea proprietăţi profilactice sau curative. W. F. Albright (Archaeology and
the Religion of Israel, 1942, p. 114) argumentează pe bună dreptate că
toate dovezile disponibile sunt împotriva concepţiei că „în excavaţiile din
Palestina nu a fost excavat nici un idol de mărime comparabilă". El mai
sugerează (op. cit., p. 207), pe baza formei canaanite trp, „a
purta", că „terafimul" în discuţie probabil că nu a fost o statuie ci
nişte „zdrenţe" folosite probabil pentru a simula prezenţa lui David care
fugise.
Ultimele două pasaje (precum şi Judecători 17:5
ş.urm.) asociază terapim cu familia, iar Laban, cel puţin, i-a
considerat ca pe nişte zei casnici (Geneza 31:30). Totuşi sugestia că furtul
zeilor lui Laban de către Rahela (Geneza 31:19, 30-35) ar fi simbolizat o
revendicare a moştenirii, pe baza obiceiului de la Nuzi, nu stă în picioare.
Posedarea zeilor casnici la Nuzi probabil că indica poziţia de cap al familiei,
dar un asemenea privilegiu era acordat şi nu luat cu forţa (vezi M. Greenberg,
JBL 81, 1962, p. 239-248; vezi de asemenea, M. J. Selman, TynB 27, 1976, p.
123-124). Scopul Rahelei poate fi doar presupus, dar exemplele din Mesopotamia
sugerează că ea a dorit să aibă ocrotirea zeilor în călătoria periculoasă spre
Palestina.
Termenul ebr. terapim are o formă de plural
şi forma corespunzătoare de singular nu este cunoscută. Au fost propuse
diferite derivări, de la rapa’ „a vindeca" sau de la termenul post
biblic torep, „obscenitate" (W. F. Albright, From Stone Age to
Christianity, 1957, p. 311), dar cea mai probabilă asociere este cu
termenul hitit tarpis, un gen de spirit, uneori rău, alteori protector
(H. A. Hoffner, POTT, p. 215 ş.urm.; JNES 27, 1968, p. 61-68). Alte sugestii au
asociat terapim cu venerarea strămoşilor (B. Stade, Geschichte 1,
1887, p. 467), poate sub forma unei măşti a strămoşului (A. Phillips, Ancient
Israel’s Criminal Law, 1970, p. 61) sau a unor capete de om mumificate (H.
L. Ellison, despre Ezechiel 21:21 în Ezekiel: The Man and His Message,
1956).
BIBLIOGRAFIE
C. H. Gordon, „Biblical Customs and the Nuzi
Tablets", BA 3, 1940, p. 1-12.
J.A.M.
M.J.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu