vrăjitorie
VRĂJITORIE. Cuvântul ebr.
care este tradus de obicei cu „vrăjitorie" şi „vrăjitor" este
rădăcina qsm. Rădăcina nsh este folosită în Geneza 44:5,15 şi în
alte locuri este tradus „descântător", „descântare", „folosirea
descântecelor". Rădăcina ‘nn este cuplată uneori cu cuvintele de
mai sus şi este tradusă „a prezice viitorul" şi, de două ori,
„ghicire".
Vrăjitoria este în linii mari o încercare de a
discerne evenimente îndepărtate în timp sau spaţiu şi care nu pot fi percepute
prin mijloace normale. O definiţie similară ar putea fi dată aspectului vizionar
al prorociei, aşa cum a fost exercitat de ex. în 1 Samuel 9:6-10. De aceea
termenul putea fi folosit uneori într-un sens bun, cum este cazul unui proroc
care are darul clarviziunii, fără a aproba prin aceasta toate formele de
clarviziune. Astfel Balaam este un vrăjitor şi în acelaşi timp un om inspirat
de Dumnezeu (Numeri 22:7; 24:1). Vrăjitoria condamnată în Ezechiel 13:6-7 este
descrisă ca „minciună". În Mica 3:6-7,11, prevestirea este o funcţie o
prorocilor, deşi aici ei au pervertit darul; cf. Zaharia 10:2. În Proverbe
16:10 qesem („decizii inspirate") este folosit cu privire la
călăuzirea divină dată prin rege.
În afară de aceste sensuri generale, vrăjitoria
este condamnată, afară de două pasaje menţionate mai jos. Poporului lui
Dumnezeu i se interzice să folosească vrăjitoria sau descântecele aşa cum
făceau păgânii (Levitic 19:26; Deuteronom 18:9-14) iar 2 Împăraţi 17:17; 21:6
vorbeşte despre neascultarea lor. Vrăjitorii păgâni sunt menţionaţi în 1 Samuel
6:2; Isaia 44:25; Ezechiel 21:22.
Vrăjitoria poate lua mai multe forme. Putem vorbi
despre două categorii mari, şi anume, vrăjitoria internă şi cea mecanică;
vrăjitoria internă constă fie din transă de inspiraţie de tip şamanic, fie din
clarviziune directă; vrăjitoria mecanică foloseşte mijloace tehnice, cum sunt
nisipul, măruntaiele unei jerfte sau, în vremurile moderne, frunze de ceai.
Această categorisire nu poate fi impusă cu tărie, întrucât obiectele pot
declanşa capacitatea de clarviziune, cum este cazul privirii la globul magic.
Balaam se poate să-şi fi declanşat puterile în felul acesta (Numeri 24:1).
Următoarele forme sunt menţionate în Biblie:
a. Rabdomanţie. Ezechiel 21:21. Beţe sau săgeţi erau aruncate în aer şi prevestirea era dedusă pe baza poziţiei în care cădeau. Osea 4:12 s-ar putea referi de asemenea la acest lucru.
b. Hepatoscopie. Ezechiel
21:21. Se credea că examinarea ficatului şi a altor măruntaie ale unei jertfe
se credea că oferă călăuzire. Probabil că formele şi semnele erau clasificate
şi apoi preotul le interpreta.
c. *Terafim. Acesta este
asociat cu prevestirea în 1 Samuel 15:23 („idolatrie", VSR); Ezechiel
21:21; Zaharia 10:2. Dacă terafimii erau imagini ale strămoşilor morţi,
prevestirea probabil că era o formă de spiritism.
d. Necromanţia, sau
consultarea morţilor. Aceasta este asociată cu prevestirea (vrăjitoria) în
Deuteronom 18:11; 1 Samuel 28:8; 2 Împăraţi 21:6 şi este condamnată de Lege
(Levitic 19:31; 20:6), proroci (Isaia 8:19-20) şi de cărţile istorice (1
Cronici 10:13). Mediul se spunea că are un ‘ob, tradus „spirit
familiar" sau, în termeni moderni, „un control" („stăpânire"?).
Un termen asociat, tradus „vrăjitor" este yid’oni probabil de la
rădăcina yada’ „a cunoaşte" şi probabil că se referă la cunoaşterea
supranaturală pe care pretindea că o are duhul şi, în sens secundar, mediul.
e. Astrologia trage
concluzii pe baza poziţiei soarelui, a lunii şi a planetelor în raport cu
zodiacul şi unele cu altele. Deşi nu este condamnată, astrologia este înjosită
în Isaia 47:13 şi Ieremia 10:2. Probabil că *magii care au venit la pruncul
Isus (Matei 2:9) au fost educaţi în tradiţia babiloniană care îmbina astronomia
şi astrologia.
f. Hidromanţia sau prevestirea cu ajutorul apei. În cazul acesta forme şi imagini apar în apa dintr-un vas sau când cineva priveşte la o sferă de cristal. Licărirea apei induce o stare uşoară de transă şi viziunile sunt subiective. Singura referire la această practică în Biblie este Geneza 44:5, 15, unde s-ar părea că Iosif a folosit paharul său de argint pentru acest scop. Dar nu putem spune câtă credibilitate poate fi dată unei afirmaţii care apare într-un fragment în care Iosif şi administratorul său îi înşeală în mod deliberat pe fraţii lui Iosif.
g. Sorţii. În VT sorţii
au fost aruncaţi pentru a descoperi voia lui Dumnezeu cu privire la împărţirea
teritoriului (Iosua 18-19, etc.), alegerea ţapului care să fie jertfit în Ziua
Ispăşirii (Levitic 16), descoperirea unei persoane vinovate (Iosua 7:14; Iona
1:7), stabilirea îndatoririlor la Templu (1 Cronici 24:5), descoperirea unei
zile norocoase pentru Haman (Estera 3:7). În NT hainele lui Cristos au fost
împărţite prin tragere la sorţi (Matei 27:35). Ultima ocazie din Biblie în care
sunt folosiţi sorţii pentru a afla voia lui Dumnezeu este alegerea lui Matia
(Faptele Apostolilor 1:15-26) şi s-ar putea să fie semnificativ faptul că a
avut loc înainte de Rusalii. (Vezi de asemenea *URIM ŞI TUMIM.)
h. *Visele sunt
considerate adesea mijloace de prevestire, dar în Biblie nu există nici un caz
în care o persoană să ceară în mod deliberat călăuzire sau cunoaştere
supranaturală prin vise, cu excepţia posibilă a profetului fals din Ieremia
23:25-27. Visul spontan, însă, este adesea un mijloc de călăuzire divină.
În Faptele Apostolilor 16:16 o tânără are un spirit
de ghicire. Termenul gr. folosit aici este python. Oracolul faimos de la
Delfi era în districtul Pytho şi termenul era folosit pentru oricine care era
inspirat în mod divin, cum ar fi fost o preoteasă de la Delfi. (*MAGIE ŞI
VRĂJITORIE.)
BIBLIOGRAFIE
C. Brown, J. S. Wright, NIDNTT 2, p. 552-562.
J.S.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu