Samuel
Un copil dormea odată
lângă chivot, ca un miel,
când în noaptea înstelată
se-auzi un glas deodată...
"Samuel! Samuel!"
Nu-l chema Eli bătrânul
nici vreun înger plin de zel.
Ci, cu foc umplându-i sânul,
îl striga Atotstăpânul...
"Samuel! Samuel!"
"Fiul Meu, cum tună norii
voi lovi în Israel!
Voi zdrobi toţi slujitorii
ce-mi înşeală-nchinătorii.
Samuel! Samuel!"
Şi când sabia ne-nfrântă
sângeră în larg măcel,
slujba-naltă a fost frântă
şi-a rămas de strajă sfântă
Samuel... Samuel...
Dacă inima te-ndeamnă
să slujeşti şi tu ca el,
stai şi-ascultă fără teamă
glasul tainic ce te cheamă...
"Samuel! Samuel!"
Lasă viaţa ta s-o-ndrume.
Căci în ziua de oţel,
de pe norii strânşi pe lume,
tu vei fi chemat pe nume...
"Samuel! Samuel!... "
Poezie de Costache Ioanid din volumul TAINE
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu