Se afișează postările cu eticheta Costache Ioanid. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Costache Ioanid. Afișați toate postările
În anii tăi tineri, sub cer de-ametist,
când zorii de zi se-nalţă-ntre nori,
o, cât de bine-i să-I dărui lui Crist
întâiul tău ceas din zori!
În anii tăi tineri, uitând ce e trist,
când totul e-un zbor, un licăr de stea,
o, cât de bine-i să-I dărui lui Crist
Cu drag primăvara ta!
În anii tăi tineri, cu-avânt de psalmist,
când plin eşti de jar, de sfinte văpăi,
o, cât de bine-i să-I dărui lui Crist
tot dorul, toţi anii tăi!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Fluturaşi
13:21
Fluturaşi cu aripioare
peste albe flori coboară.
Mii de păsări cântătoare
urcă psalmi de primăvară.
Pentru-atâtea daruri, Doamne,
pentru viaţa ce-o trăim,
pentru cântec, pentru soare,
pentru toate-ţi mulţumim!
Într-un nou veşmânt se-mbracă
unduioasele coline.
Din grădini şi din prisacă
vin pe vale nori de-albine.
Copilaşi în şiruri albe
ies în larguri să se joace,
să-mpletească flori în salbe
şi să-ţi cânte plini de pace.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Săniuţa
13:17
Zboară, zboară săniuţa
pe zăpada lină.
Dealu-ntreg şi potecuţa
de copii e plină.
Unii zboară ca săgeata,
alţii-n joc se-adună.
Cu obrajii ca muşcata,
râd cu voie bună.
De pe crengi de brad, poznaşii
neaua-n drum o sfarmă.
Fug în codru iepuraşii
speriaţi de larmă.
Vântu-aleargă-n munţi, pe coame,
sclipet alb să cearnă.
Câte daruri ne-aduci, Doamne,
chiar şi-n miez de iarnă.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Telefonul
13:17
Ce telefon frumos am eu,
ca dar de la Isus!
Sunt două mâini şi gândul meu
ce le înalţ în sus.
Alo! Alo! şoptesc uşor
şi-n inimă aştept.
Alo! Alo! Şi vine-n zbor
un cald fior în piept...
Ţing-ţing-ţing! Ce telefon!
Alo! Aici sunt eu...
Ţing-ţing-ţing! râsună-n Cer.
Şi-L simt pe Dumnezeu...
Întâi şi-ntâi eu spun aşa:
O, Doamne, fii slăvit!
Apoi vorbim de viaţa mea
şi n-ascund ce-am greşit.
C-am spart un geam, că m-am certat,
eu toate-n şir le spun.
—Te rog, mă ierţi?... Sunt vinovat...
—Te iert, dar fii mai bun!
Ţing-ţing-ţing! Ce telefon!
Alo! Aici sunt eu...
Vă rog... permiteţi... un moment...
vorbesc cu Dumnezeu!...
Odată un copil spunea
că nu-i nimica sus.
Şi niciodată nu venea
la casa lui Isus.
Atunci i-am spus lui Dumnezeu
să-i pună gânduri noi.
Şi-acum duminica pornim
la rugă amândoi...
Ţing-ţing-ţing! Ce telefon!
Nu vreţi s-aveţi şi voi?
Putem vorbi cu Dumnezeu
şi Dumnezeu cu noi!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Cocoşul
13:17
Cocoşul, fire entuziastă
(al nostru, ca şi strămoşu-i gal),
artist din pinteni până la creastă,
alcătuise un cor conjugal.
Veneau prieteni la mici serate
şi din pădure câte-un expert.
Dar, într-o seară,
pe neaşteptate,
cu nări zvâcnite şi gâdilate,
veni şi porcul la un concert,
îl invitară în fund, pe paie.
În întuneric abia-l vedeai.
Se... nimerise lâng-o tigaie.
Şi în tigaie era... mălai.
Iar dirijorul,
cu măiestrie,
bătu din aripi, păru pierdut
în largi efluvii de simfonie.
Sfârşind,
se-ntoarse şi vru să ştie
noului oaspe cum i-a plăcut.
— De... zise porcul zâmbind cu teamă
lângă tigaie, cu râtu-n jos.
De... cam schematic...
cam fără zeamă...
Dar, totuşi, totuşi... a fost gustos.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Cine poate?
13:16
Cine poate-n pumni să frângă
toate florile de-april?
Cine poate-n sân să strângă
nuferii cu mâna stângă
şi cu dreapta lui să-nfrângă
orice cântec, orice tril?
"Eu!”, răspunde de departe
iarna, aducând fiori.
Eu pun vânturi să mă poarte
şi las crengile deşarte,
aşternând îngheţ şi moarte
peste cântec, peste flori!"
"Da, răspunde primăvara,
dar cu mine iar răsar!
Macii iar şi-aprind comoara,
iar se-aude-un greier seara."
Tot aşa, uitând povara,
şi Credinţa cântă iar...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Nani cu mama
13:16
Nani cu mama,
pui mic de floare.
Cântec de îngeri
spre noi să zboare.
Să vină Voievodul
cel sfânt şi dulce,
în taină, pe braţe,
un pui să-l culce.
Amin, amin.
Nani cu mama,
să creşti în pace.
Îngerii de pază
un zid vor face.
Cu scuturi şi suliţi
de foc şi pară,
veghea-vor cu grijă
o inimioară...
Amin, amin.
Nani cu mama,
copil de soare.
Viaţa să-ţi fie
biruitoare.
Şi-n ţara eternă
cea veci măiastră,
unită să fie
cărarea noastră!
Amin, amin.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Jos pe valea cu mălini
13:15
Jos pe valea cu mălini
am găsit un miel în spini,
am găsit un miel sugar
prins în gheare de-un tufar.
Meee... meee...
"De ce plângi, mieluţule?"
"Cum să tac şi să nu plâng,
dacă spinii rău mă frâng?
Cum să n-am fiori în trup
dacă simt miros de lup?
Meee... meee...
Cum să nu plâng, unchiule?"
Şi plângea mieluţu-n spini
cu ochi mari de lacrimi plini.
Iar de sus venea urlând
glas amar de lup flămând.
Uuuu... uuu...
Iaca vin... acu, acu...
Numai pân-la trei cât numeri,
am pus mielul sus pe umeri.
Iar la stâna cu ocoale
ne-a ieşit o oaie-n cale...
Meee... meee...
Lângă mama bine e!
Tu, copil de om creştin,
nu-nnopta pe câmp străin.
Nu cumva să plângi cu-amar
ca mieluţul din tufar.
Vaaai... vaaai...
Rău e să te pierzi de Rai!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Nani-nani-na
13:15
Nani-nani-na,
puişor de stea...
Ia cu tine-n gând
chipul mamei blând.
Ia cu tine-n vis
floare de cais.
Ia cu tine-n gene
păsări din poiene.
Ia cu tine-n pleoape
legănări de ape...
Lângă patul tău
va veghea mereu, mereu,
mămicuţa ta
şi Dumnezeu...
Nani-nani-na
puişor de stea...
Ia cu tine-n somn
dulce glas de corn.
Ia cu tine-n joc
snopi de busuioc.
Ia cu tine fluturi
de pe flori şi cânturi.
Ia cu tine stele
să petreci cu ele.
Lângă patul tău
va veghea mereu, mereu,
măicuţa ta
şi Dumnezeu.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Primăvară
13:14
Primăvară, primăvară,
zâmbet binecuvântat,
peste crengi aşterne iară
dulcea florilor povară
şi adu din nou în ţară
cântătoare călătoare,
psalmi să-nalţe iar în soare
lui ISUS cel înviat!
Crinilor neprihănirii
fă-le argintul mai curat!
Cheamă îngerii iubirii
să-şi reverse trandafirii
peste-ntreg cuprinsul firii
şi coboară, primăvară,
să vesteşti în lume iară
pe Isus cel înviat.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Zum, zum...
13:14
De-aş avea în mână o chitară,
o chitară, zum, zum.
Aş cânta din zori şi până-n seară.
Cui? Lui Isus, lui Isus.
Dac-aş fi eu vântul ce adie,
ce adie, zum, zum
Aş cânta cu drag o melodie.
Cui? Lui Isus, lui Isus.
Dac-aş fi şi eu o albiniţă,
albiniţă, zum, zum.
Aş cânta zburând pe-o garofiţă.
Cui? Lui Isus, lui Isus.
Sus în Cer ne-aşteaptă o comoară,
zum, zum!
Şi-am să cânt acolo din chitară,
Cui? Lui Isus, lui Isus!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Licurici
13:14
Licurici, gâze mici
cu văpaie sub tunici,
de la cine-aveţi lumină,
fără bec, fără uzină?
De la cine-aveţi neon,
fără tub, fără buton?
Licurici, licurici!
Licurici, gâze mici,
pui de stele prin urzici;
Dumnezeu v-a dat din zare
candele cu aripioare;
Dumnezeu v-a dat din Cer
lampioane de străjer,
licurici, licurici!
Licurici, gâze mici!...
Fă-ne Doamne licurici.
Ca şi noi să fim lanterne
pe cărările eterne,
ca şi noi să fim lumini
pe cărările cu spini,
licurici, licurici!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Vrăbiuţa
13:13
Vrăbiuţa,
ţup - ţup - ţup
ce micuţă e la trup!
Dar ea ştie
că pe glie
nu e bine să-ntârzie...
Cum înjgheabă
câte-o boabă,
zboară cât mai sus degrabă!
Tot aşa,
tot aşa,
zbori şi tu spre Cer, ca ea!
Vrăbiuţa
cip - cip - cip!
strânge fulgi de prin nisip.
Ea, sprinţară,
îi măsoară
şi la cuib îndată zboară.
Ca să-i pună
împreună,
să-i fie căsuţa bună.
Tot aşa,
tot aşa,
strânge-n Cer şi tu ca ea!
Vrăbiuţa
din zăvoi
ea şi iarna-i tot la noi.
Rândunica,
mititica,
de zăpadă o ia frica.
Ea, drăguţa,
dă fuguţa...
şi rămâne... vrăbiuţa.
Tot aşa,
tot aşa,
cu Isus rămâi ca ea!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Dulce-i lumea din poveste
13:13
Dulce-i lumea din poveste,
puiul tatei, pui,
cu pitici, cu zmei pe creste,
puiul tatei, pui,
cu cuptorul din răscruce,
cu căsuţi din turtă dulce...
Dulce-i basmul fermecat,
când vrea mama să te culce...
însă nu-i adevărat!
Dulce-i lumea cea de joacă,
puiul tatei, pui,
când alergi cu coif şi teacă,
puiul tatei, pui,
când hangerul tău doboară
lei de fân legaţi cu sfoară...
Dulce-i jocu-naripat!
E-un roman de foc şi pară!
Însă nu-i adevărat!
Numai viaţa de credinţă,
puiul tatei, pui,
e un vis ce ia fiinţă,
puiul tatei, pui.
E un basm, dar nu-i minciună.
E un vis, o veste bună.
O, ce vis! Dar nu visat!
E un vis trăit şi veşnic.
Şi frumos, şi-adevărat!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Ascultaţi o întrebare
13:12
Ascultaţi o întrebare,
întrebare minunată:
"Care floare dacă-nfloare
nu mai piere niciodată?"
Întrebarea nu e grea,
o cunoaşte toată firea.
Floarea care-n veci nu piere e Iubirea.
Ascultaţi o întrebare,
întrebare-naintată:
"Care soare când răsare
nu apune niciodată?"
Întrebarea nu e grea
căci ne-ajută profeţia.
Soarele ce nu apune e Mesia.
Ascultaţi o întrebare,
întrebare mai ciudată:
"Cine-i Miel duios şi dulce
dar şi Leu cu chip de piatră?"
Întrebarea nu e grea.
Azi Isus pe mulţi îi iartă,
dar ceilalţi vor sta sub aspră
judecată.
Ascultaţi o întrebare,
întrebare-nduioşată:
"Cine-i Crin frumos şi tainic
dar şi Vierme totodată?"
Întrebarea nu e grea.
Azi Isus e-o Stea curată.
Dar pe cruce-a fost o Jertfă-nsângerată.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Dacă vrei...
13:12
Dacă vrei să ţi s-arate
îngeri albi, strălucitori,
vino să-ngenunchi la rugă
lângă oi, lângă păstori...
Dacă vrei să vezi aievea
stele sfinte şi minuni
vino să-nsoţeşti pe cale,
ca un mag, pe magii buni...
Dacă vrei să afli taina
dragostei fără hotar,
vino să privim în staul
şi, din staul, la Calvar...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Nu mă satur...
12:59
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc.
Nu mă satur până mor
să mă mir de taina lor.
Nu mă satur să mângâi
floarea dragostei dintâi,
lăcrimioarele sclipind,
nuferii pe-oglinzi de-argint.
Nu mă satur când răsar
îngeri albi, cu-aripi de har,
nevăzuţi şi ne-nţeleşi,
peste ramuri de cireşi.
Nu mă satur între crini,
între cupe de lumini
răsărite prin Cuvânt
dintr-un bulgăr de pământ.
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
să privesc şi să sărut
mâna care le-a făcut,
mâna ce le-a presărat
peste-o lume de păcat,
peste-o lume de noroi,
pentru tine, pentru noi.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Într-o iesle
12:59
Într-o iesle cu sulfine,
Te-ai născut cândva umil
şi ai fost şi Tu copil,
ca şi mine...
Dar acum, din slăvi nespuse,
ochii Tăi cu drag privesc
şi Te temi să nu greşesc,
când Îţi spun şi eu: Isuse,
Te iubesc.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
De-aş fi fost
12:58
De-aş fi fost în noaptea sfântă
un mieluţ cu gând supus,
aş fi stat s-aud cum cântă,
cum oştirile-Ţi cuvântă,
Ţie, dragul meu Isus.
Aş fi rupt trei albăstrele,
ca în iesle să le-nfig,
Doamne, să te joci cu ele,
ca să uiţi că vii din stele,
ca să uiţi de vânt şi frig.
Aş fi stat peste ţăpuşe
de răcoare să te cruţ
şi-aş fi pus pe picioruşe,
şi pe păru-n ineluşe
tâmpla caldă de mieluţ.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
O, brad frumos!
12:58
O, brad frumos, o brad frumos
cu cetină tot verde,
tu eşti copacul credincios
ce frunza-n veci nu-şi pierde.
O, brad frumos, o brad frumos
crescut pe culmi bătrâne,
ca tine omul credincios
neschimbător rămâne.
O, brad frumos, o brad frumos
din piatră grea şi-adâncă,
la fel creştinul credincios
stă neclintit pe stâncă.
O, brad frumos, o brad frumos
crescut mereu spre soare,
la fel spre Cerul luminos
privim şi noi în zare.
O, brad frumos, o brad frumos
cu dulci sclipiri de aur,
tu an de an ne aminteşti
de Pruncul sfânt din staul!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Cele mai citite articole:
-
GREUTĂŢI ŞI MĂSURI. 1. ÎN VECHIUL TESTAMENT Metrologia, o ştiinţă exactă, are nevoie de o aprobare legală pentru a impune autorit...
-
FINEAS. Un nume de origine egipteană, P’-nhsy , „Nubianul"; nume popular în Egipt în perioada Regatului Nou (secolele 16-12 î.Cr.). Î...
-
RUHAMA. (În ebr. ruhama , „compătimit"). Un nume simbolic al lui Israel (Osea 2:1, AV; vezi Romani 9:25-26; 1 Petru 2:10) folosit pent...
-
SUNEM, SUNAMITA. Oraş (probabil actualul Solem ) în teritoriul lui Isahar lângă Izreel (Iosua 19:18), Sunem ( sunem ) a fost aşezarea taber...
-
MOAB, MOABIŢII. Moab (în ebr. moab ) a fost fiul lui Lot, care s-a născut din relaţia incestuoasă dintre acesta şi cea mai mare dintre fiic...
-
ANIMALELE DIN BIBLIE. Atât traducerile vechi cât şi cele moderne menţionează o gamă largă de animale . În traducerile mai vechi, lipsa...
-
NAZIREAT, NAZIREU. (În ebr. nazir , „a separa, a consacra, a se abţine"; cf. nezer , „o diademă", „coroana lui Dumnezeu”, uneori ...
-
GOSEN. 1. Teritoriul dat lui Israel şi urmaşilor săi în timpul şederii lor în Egipt . Localizarea şi întinderea exactă râmân incer...
-
REMFAN. (AV REMPHAN). Numele unui zeu identificat sau asociat cu planeta Saturn menţionat în Faptele Apostolilor 7:43 reluat din LXX, Amos ...
-
PREOŢI ŞI LEVIŢI. Relaţia dintre preoţi, care sunt urmaşii lui Aaron, şi leviţi, ceilalţi membri ai seminţiei lui Levi, este una din proble...