Vrăbiuţa
Vrăbiuţa,
ţup - ţup - ţup
ce micuţă e la trup!
Dar ea ştie
că pe glie
nu e bine să-ntârzie...
Cum înjgheabă
câte-o boabă,
zboară cât mai sus degrabă!
Tot aşa,
tot aşa,
zbori şi tu spre Cer, ca ea!
Vrăbiuţa
cip - cip - cip!
strânge fulgi de prin nisip.
Ea, sprinţară,
îi măsoară
şi la cuib îndată zboară.
Ca să-i pună
împreună,
să-i fie căsuţa bună.
Tot aşa,
tot aşa,
strânge-n Cer şi tu ca ea!
Vrăbiuţa
din zăvoi
ea şi iarna-i tot la noi.
Rândunica,
mititica,
de zăpadă o ia frica.
Ea, drăguţa,
dă fuguţa...
şi rămâne... vrăbiuţa.
Tot aşa,
tot aşa,
cu Isus rămâi ca ea!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu