Şi a fost Isus copil...
Şi a fost Isus copil...
Fără leagăn, fără slavă.
Şi-n fiinţa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Şi a fost Isus copil,
ca să aibă toţi copiii
Tată-n cer.
Şi a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe faţă macii.
Cel mai trist dintre copii.
Şi a fost Isus sărac,
ca să aibă toţi săracii
bogăţii.
Şi a fost Isus flămând.
Şi plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii,
cu-a lor ochi înrouraţi.
Şi a fost Isus flămând,
ca să fie toţi flămânzii
săturaţi.
Şi a fost Isus un miel...
ce-l pândeau pe-afară leii
— şi din culmile Iudeii
şi-n pustiul arzător —.
Şi a fost Isus un miel,
ca să aibă-n el toţi mieii
un Păstor.
Şi a fost un rob Isus...
sus, slujind Împărăţia,
jos, lui Iosif şi Maria.
Lumii-ntregi S-a dat răpus.
Şi-a fost fiu şi rob supus
ca s-avem şi noi robia
şi-nfierea lui Isus...
Poezie de Costache Ioanid din volumul TAINE
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu