Biruinţa
Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viaţa ce mi-a dat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat din morţi, biruitor,
din Însăşi viaţa Lui dând viaţă tuturor!
Şi-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng.
Şi toate spun că Cel Crucificat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat cu trup de slavă plin,
aşa cum vom trăi şi noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă ne-ncetatat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
şi florile când din pământ răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat, puternic şi slăvit.
Şi sutele de fraţi cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăieşte, trăieşte, e viu cu adevărat!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu