De la iesle...
De la iesle pân-la cruce...
cât amar, cât suflet frânt!
Ce alean, ce milă dulce
Te-a putut din Cer aduce
pe pământ?
De la staul la Golgota...
numai zbucium şi colind.
Trist privea spre cruce bolta.
Munţii grei porneau revolta
clocotind!
De pe fân şi pân-la cuie
numai răni şi vânătăi,
ce cuvinte pot să spuie
cum plângeai pe-o cărăruie
pentru-ai Tăi?
Din Egipt în Ghetsimani...
numai plâns şi privegheri...
Crunt pândeau în drum duşmanii,
până n-au mai fost Betanii
nicăieri.
De la iesle pân-la mine...
câte lacrimi, câţi martiri!
Unde voi găsi suspine,
Doamne, să-ţi aduc depline
mulţumiri?
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu