Ezechia
Venind la regele iudeu,
Isaia murmură cu jale:
"Aşa vorbeşte Dumnezeu:
Fă rânduială casei tale,
căci vei fi dus din patul tău
către ţărâna cea din vale..."
Iar regele s-a-ntors plângând
şi-a zis cu faţa la perete:
"Tu ştii, Stăpâne drept şi blând,
că Tu mi-ai pus pe gând pecete
şi c-am trăit curat şi sfânt
şi n-au fost patimi să mă-mbete!"
Văzând Stăpânul cel Suprem
acele lacrime umile,
El, care ştie că suntem
doar umbre pale şi fragile,
i-a prelungit al vieţii ghem
cu unsprezece ani de zile.
Şi dacă mult s-a bucurat
de anii aceştia Ezechia,
strigaţi creştini în lung şi-n lat
şi daţi de veste bucuria!
Căci iată nouă ni s-a dat
nu câţiva ani, ci Veşnicia!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu