Mărţişor
Oamenii, în luna mart,
când e ghiocelu-n floare,
unii altora-şi împart
mărţişoare.
Mărţişorul de-obicei
e de aur sau de-argint
sau din cioburi care mint,
din metale cu polei.
E din fier sau e din plumb
dar nu-i scump,
ci se ia cu câţiva lei
Tu-l păstrezi căci el sclipeşte.
Însă micul tău simbol
vezi că, totuşi, rugineşte
şi se dă treptat de gol.
Dar, cândva, pe căi albastre,
printre nori de borangic,
drept deasupra casei voastre
a venit un înger mic.
Şi, lăsându-se din zbor,
ce-a adus?
Un mărţişor..
Ce minune,
ce odor,
pentru-o mamă şi-un tătic
aplecaţi în rugăciune
către Tatăl Creator,
ce comoară!
ce minune!
Nu-i de aur, nu-i de-argint,
nici din cioburi care mint,
şi de-atuncea necurmat
mărţişorul minunat,
cel adus din Canaan,
nu stă-nchis, nu rugineşte,
ci mereu, mereu tot creşte..
an de an,
an de an
şi se cheamă Dorian...
Dar acum să stăm un pic.
Dorinele,
Dorinele,
cel adus de-un înger mic
dintre stele,
dacă eşti adus din Cer,
dacă eşti cu mult mai scump
decât aurul de-ofir,
decât piatra de safir,
decât un vagon de fier,
decât un vagon de plumb,
dacă eşti venit din Cer,
din comorile divine,
să vedem atunci şi noi
un reflex de Cer în tine.
Şi în ziua cea de-apoi
să fim toţi, şi tu, şi noi,
un mănunchi de mărţişoare,
prins pe tainicul veşmânt
sus, la pieptul cel divin
care pentru noi s-a frânt!
Slavă Lui în veci! Amin!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu