Prima bucurie
Prima bucurie
ce mi-a dat Isus,
primul ghiocel
de mâna lui adus,
prima zi cu soare,
soare-adevărat,
a fost ziua când mi-a spus
că m-a iertat!
Cea dintâi minune
care m-a uimit,
nu-i nici foc din cer,
nici apă din granit.
Cea dintâi minune,
un etern ecou,
e că-n mine s-a născut
un suflet nou!
Ultima dorinţă
care-o am de spus
e să vie toată lumea
la Isus!
Şi când El ne duce
Sus la Dumnezeu,
vai...
să nu rămână nimeni.
Dar nici eu...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu