Te văd mereu
Te văd mereu.
Şi-acum te văd.
În fiecare clipă,
întregul cuget ţi-l străvăd.
Văd cum aluneci în prăpăd
ca frunzele-n risipă.
Te chem mereu.
Şi-acum te chem.
Căci anii tinereţii zboară.
Vreau să te smulg de sub blestem
căci, iată, firul de pe ghem
grăbit se desfăşoară.
Te ştiu demult.
Te ştiu înfrânt.
Şi-acum îţi dau de veste,
că Eu am ultimul cuvânt,
că Raiul nu-i o vorba-n vânt
şi Iadul nu-i poveste.
Te-aştept mereu.
Şi-acum te-aştept.
Şi vreau să ştii, străine,
că Eu pe-acest pământ nedrept
am fost străpuns şi-n mâini şi-n piept,
să ştii, şi pentru tine!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu