Zbor alb
Zbor alb... aripi de argint...
vestitori ce-n veci nu mint
din Cer s-au arătat
peste Pruncul Împărat...
Ei toţi strigau: Osana!
Lui Dumnezeu mărire!
Ei toţi cântau: Osana!
în lume înfrăţire!
Din Cer veneau în stoluri,
trecând prin norii grei.
Iar păstorii-n câmp priveau la ei...
Zbor alb... aripi de nea...
îngeri buni în lumea rea,
zâmbeau ca flori dc-april
peste-o iesle şi-un copil.
Ei toţi strigau: Osana!
Lui Dumnezeu mărire!
Ei toţi cântau: Osana!
în lume înfrăţire!
Din Cer veneau în stoluri,
trecând printre norii grei.
Iar Copilul Sfânt privea la ei
Zbor alb... oştiri din Rai...
spre cetatea lui Isai,
cu slavă au adus
vestea unui Prunc de sus.
Ei toţi strigau: Osana!
Lui Dumnezeu mărire!
Ei toţi cântau: Osana!
în lume înfrăţire!
Au revărsat în inimi
un glorios mister.
Şi-apoi iar s-au înălţat la Cer
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu