Am cu păcatul un război
Am cu păcatul un război
ne-nduplecat şi sângeros
şi până-n ziua mea de-Apoi
lupt, între el şi-ntre Cristos.
Când rădăcina vechii firi
strecoară inimii venin
cu ultimele-mpotriviri
mă rog, mă mustru şi mă-nchin.
Când ramurile firii noi
îmi cântă ca un stup ceresc
suspin şi cânt şi zbor — şi-apoi
nici nu-nţeleg cât îndrăznesc.
De râd o clipă spre păcat
port ani de plâns către Cristos
şi-un pas nevrednic mi-e mustrat
de-un lung Calvar anevoios.
Vreau orice umbră să-mi plătesc
cu însutite străluciri
căci vreau, plătit să întâlnesc
dumnezeieştile priviri.
Doresc sfârşitul credincios
şi până-n cel din urmă ceas
nici la păcat, nici de Cristos
n-am să mă las, n-am să mă las.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu