Azi când anul vechi...
Azi când anul vechi, Isuse, de la noi se duce iară
şi când anul nou aşteaptă
mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea cri şi-acuma în genunchi cu umilire
noi Ţi-aducem printre lacrimi
rugăciuni de mulţumire.
...Mulţumiri că şi-n anul ce se duce, Tu Isuse
ne-ai adus îmbelşugarea bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea mâinii Tale
să putem urca spinoasa, dar slăvită crucii cale;
Mulţumire că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simţi duioasa mâinii Tale mângâiere
c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe
să putem privi pe urmă slava sfintei Tale feţe...
Mulţumiri şi pentru acele lacrimi grele şi amare
care ne-au făcut mai dulce
şi mai scumpă-a Ta cântare;
Mulţumiri şi pentru umbra de necaz
şi de urgie
care ne-a făcut pe urmă, mai gustată bucuria
şi că ne-ai lăsat pe-o clipă
în a lumii joasă pleavă
numai ca să poţi pe urmă
să ne-nalţi pe culmi de slavă;
C-ai lăsat să ne lovească, palme grele de-ncercare
tocmai ca să poţi pe urmă cu-a Ta dulce alinare
să ne schimbi îndurerarea în slăvită sărbătoare
şi să răsplăteşti puţina noastră umbra de răbdare
cu belşug de fericire şi de binecuvântare;
Noaptea pătimirii noastre s-o faci zi de sărbătoare,
O, şi-acum Isuse Doamne
pentru anul care vine,
calda noastră rugăciune
o-ndreptăm smeriţi spre Tine —
să-ntăreşti dorinţa noastră de-a rămâne
pân-la moarte
purtători ai Veştii Bune, mai departe,
mai departe
să călcăm mereu pe urma urmei Tale-nsângerate
fericiţi fiind atuncea când răbdăm pentru dreptate.
Iar dacă mărturisirea dragostei şi Jertfei Tale
ar aduce vieţii noastre alte suferinţi pe cale,
Te rugăm atunci
în faţa feţei noastre zbuciumate
să răsai pe-o clipă slava răsplătirii minunate.
Că-i deajuns din strălucirea bucuriei ei o rază
pe-noptarea suferinţii şi durerii să ne cază,
ca nădejdea să ne-nalţe,
să ne poarte, să ne crească,
peste orice-mpotrivire şi cruzime omenească.
Domne, suntem slabi
şi greul doborâne-ar şi ne-ar frânge
pâlpâirea vieţii noastre într-o clipă ni s-ar stinge
dacă mâna Ta cea bună,
dacă grija-Ţi iubitoare
n-ar veghea asupra noastră cu o zilnică-ndurare.
De aceea necurmate rugăciuni-nălţăm spre Tine
şi de a mulţumirii lacrimi inimile noastre-s pline,
căci în ajutorul noastru Te chemăm în orice vreme
când de ziua viitoare inima mereu se teme.
Dincolo de uşa-nchisă a clipitei viitoare
numai singur Tu o Doamne, a cunoaşte eşti în stare;
Numai Tu, căci numai Ţie viitorul se arată
de aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinţa toată;
că-n atâtea mii de lipsuri
şi-n atâtea trebuinţe
Tu eşti unica-mpăcare a întregilor dorinţe,
Tu în ziua
şi în anul
şi-n viaţa care vine,
dăruieşte-ni-Te nouă să putem trăi prin Tine.
Ne fi mamă
şi prieten
şi nădejde
şi lumină.
Fiicărui suflet care doar cu Tine se alină
să fii hrană, băutură
şi putere liniştită
fiecăruia în foame
şi în sete, şi-n ispită.
Tu să fii neprihănirea
şi sfinţirea luminoasă
dragostei adânci ce luptă
să-Ţi rămână credincioasă.
Zilnic sufletul ni-l scaldă în al cerurilor ape
să-l simţim în orice seară
lângă Tine mai aproape.
Dă-ne inimii adânca şi curata părtăşie
cu mulţimea celor care Te iubesc în curăţie;
Fă-ne tot mai blânzi, mai darnici,
mai cu milă de oricine,
schimbă-ne mereu, o Doamne,
pân-vom semâna cu Tine...
Numai astfel liniştită poate inima s-aştepte
viitorul cu răsplata judecăţii Tale drepte;
Numai astfel cu-mpăcare poate inima să vina
către noul an
cu zâmbet de încredere senină —
căci când astfel toată viaţa
zi şi noapte-ar fi trăită
ori şi care zi din urmă
ori şi care-i fericită!
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu