Cânta o pasăre măiastră
Cânta o pasăre măiastră
de Golgota duios cânta
de taina cerului, sihastră
de pacea şi iertarea noastră —
atât de limpede cânta
că doina dulce şi măiastră
din glasul ei mă fermeca.
Din calea mea pierdută-n lume
o clipă m-am oprit s-ascult
şi nu mai ştiu ce-a fost anume
părea că-s numai eu pe lume
aşa mă fermeca de mult,
uitasem unde sunt şi cum e
şi nu mă săturam s-ascult.
Duiosul vers pe nesimţite
am început să-l cânt şi eu
prin sfâşierile cumplite
cu râu de lacrimi neoprite
în viersuri eu m-am frânt mereu,
cântarea Jertfei preaiubite
m-a întâlnit cu Dumnezeu!
Cu cântul pasării măiestre
şi astăzi întristarea-mi stâng
când vântu-mi cânta la ferestre
şi-mi spune-a Golgotei proveste
în viers bucăţi de suflet frâng.
Prin doina pasării măiestre
mă rog adânc,
şi cânt,
şi plâng...
O, Doina Golotei.,. cum plânge
în tine cântecul preasfânt!
De-o dragoste scăldată-n sânge
de sânul cel străpuns ce strânge,
iertat, norodul Său cel sfânt! —
— Te cânt cu cât mai mult voi plânge
şi plâng cu cât mai mult te cânt.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu