Câţi ani
Câţi ani mi-au trebuit să ştiu
cât de zadarnice-ajung toate,
şi ce e-n sufletul pustiu
când fuge de singurătate.
Câţi ani mi-au trebuit să-nvăţ
puţinul ce-l cunosc din lume,
când tot ce văd, de orice dăţi
are-alte feţe şi-alte nume.
Câţi ani mi-au trebuit să văd
ce-ajunge orice neascultare
ce nimicire şi prăpăd
aşteaptă pe-orice înălţare.
Câţi ani mi-au trebuit s-ajung
să-mi pot puţin robi fiinţa
ca inima să mi-o străpung
s-o poată-ngenunchia căinţa.
Dar câţi mi-ar trebui să pot
zdrobi tot ce-i firesc în mine
ca sufletul să-mi fie-n tot
Isuse-ascultător de Tine...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu