Fă-ţi timp!
În trecerea grăbită prin lume către veci
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini trecând,
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
fă-ţi timp s-auzi ce-ţi spune o floare, un cocor,
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
fă-ţi timp, pe-un munte, seara, stând singur, să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini,
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi voios,
fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
fă-ţi timp — căci eşti de taine şi lumi înconjurat.
Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic
fă-ţi timp — căci viaţa trece şi când nu faci nimic!
Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
fă-ţi timp... căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.
Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi
comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu