Isuse dulce, urzitorul
Isuse dulce, urzitorul
eternei noastre mântuiri
mă copleşeşte greutatea
slăvitei Tale fericiri.
Cu-atâta mare de lumină
şi zări cereşti de bucurii,
umplut-ai inima-mi zdrobită
de chinu-atâtor ani pustii!
Peste viaţa mea firavă
adus-ai munţi de haruri grei
şi-atâta fericită slavă
de-o frânge greutatea ei...
Simt bucuria grea-ncercându-mi
prea slabul firii mele cort
mă doare-atâta fericire
şi parcă nu mai pot s-o port...
— Ţi-am dus durerile nespuse
putut-am duce-amarul tot,
dar bucuria azi Isuse
şi slava parcă n-o mai pot.
E mult mai mult decât încape
în bietu-mi suflet obidit
şi copleşit suspin: Isuse
de cât am fost învrednicit!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu