Eva
EVA. Prima femeie,
soţia lui *Adam şi mama lui Cain, Abel şi Set (Geneza 4:1-2,25). Când Dumnezeu
l-a creat pe Adam a hotărât să-i dea „un ajutor potrivit" (‘ezer
kenegdo, Geneza 2:18,20, lit. „un ajutor ca înaintea lui", adică, „un
ajutor corespunzător pentru el") şi de aceea a trimis un somn adânc peste
el şi a luat una dintre coastele lui (sela’, Geneza 2:21) şi a făcut (bana,
Geneza 2:22, un cuvânt care de obicei înseamnă „a construi") din ea o
femeie (le’issa). (*CREAŢIE.) Adam a recunoscut această relaţie
apropiată şi a declarat că ea ar trebui să fie numită „Femeie" (‘issa),
deoarece a fost luată din (mino; cf. 1 Corinteni 11:8, ek) Om
(bărbat) (’is) (Geneza 2:23). Unii teologi consideră că termenii ’is
şi ‘issa sunt distincţi din punct de vedere etimologic, dar faptul
acesta nu este neapărat semnificativ, întrucât contextul cere să existe doar o
asemănare formală între aceste cuvinte.
Eva a fost cea prin care şarpele l-a făcut pe Adam să
mănânce din fructul oprit (*CĂDERE) şi ca urmare a acestui fapt Dumnezeu a
condamnat-o să nască copiii cu durere şi să fie sub stăpânirea (masal be)
lui Adam (Geneza 3:16). Adam a numit-o după aceea „Eva" (hawwa,
Geneza 3:20), pentru că ea a fost mama tuturor celor vii" (hay). Au
fost emise multe teorii cu privire la numele hawwa. Unii consideră că
este o formă arhaică a cuvântului hayya, „lucru viu" (LXX adoptă
această idee şi îl traduce în Geneza 3:20 cu zoe, „viaţă", dar
alţii observă o similaritate cu cuvântul aramaic hiwya, „şarpe",
care este legat de o zeitate feniciană hwt (care ar putea să fie un
şarpe), dar la fel ca şi în cazul cuvintelor ‘is şi ‘issa, textul
se pare că nu cere decât o asonantă formală. Numele hawwa apare numai de
două ori în VT (Geneza 3:20; 4:1), dar cuvântul „femeie" este folosit mai
frecvent. În LXX şi în NT apare sub forma Heua (Eua în unele
ms.), care în Vulgata a devenit Heva şi de aici a ajuns să fie Eva în
traducerile noastre. O informaţie adiacentă în legătură cu afirmaţia biblică
despre Eva este întâlnită în mitul sumerian despre zeul Enki. În acest mit,
Enki suferă de o serie de boli şi pentru a le trata, zeiţa Ninhursag produce o
zeiţă specială. De aceea, când el spune: „Mă doare coasta" (ti; scris cu
logogram, care în limba akkadiană era silu, „latură, coastă"), ea
îi spune că a creat-o pe zeiţa Nin-ti („Doamna din coastă") din
coasta lui. Dar numele sumerian Nin-ti poate însemna la fel de bine
„Doamna care face viaţă". Se poate ca acest mit să reflecte într-o
oarecare măsură o naraţiune originală comună cu relatarea din Geneza.
BIBLIOGRAFIE
KB, p. 284; G. J. Spurrell, Notes on the Text of the Book
of Genesis, 1896, p. 45; S. N. Kramer, Enki and Ninhursag. A Sumerian
Paradise Myth (BASOR Supplementary Studies 1), 1945, p. 8-9; From
the Tablets of Sumer, 1956, p. 170-171 = History Begins at Sumer,
1958, p. 195-196; I. M. Kikawada, „Two Notes on Eve", JBL 91, 1972, p.
33-37.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu