Evanghelie
EVANGHELIE
(gr. euangelion, „veste bună"). În literatura clasică acest cuvânt
indica răsplata dată pentru aducerea de veşti bune. Indica de asemenea mesajul
propriu-zis, care la origine a fost anunţarea victoriei, dar mai târziu s-a
aplicat şi altor mesaje care aduceau bucurie. Faptul că este întâlnit de mai
mult de 75 de ori în NT indică o nuanţă creştină distinctă. Evanghelia este
Vestea Bună că Dumnezeu, în Isus Cristos, a împlinit promisiunile Sale către
Israel şi calea mântuirii a fost deschisă pentru toţi. Evanghelia nu trebuie
prezentată în contrast cu VT, ca şi cum Dumnezeu Şi-ar fi schimbat felul în
care îi tratează pe oameni, ci Evanghelia este împlinirea promisiunii din VT
(Matei 11:2-5). Isus Însuşi a văzut în profeţia lui Isaia o descriere a
propriei Sale lucrări (Luca 4:16-21).
Marcu defineşte „Evanghelia lui Dumnezeu" în 1:14
(traducerea VA, folosind textul bizantin, adaugă „Împărăţiei") şi spune:
„S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape". Credinţa
duce la mântuire; respingerea duce la condamnare (Marcu 16:15-16). Aceeaşi
Evanghelie a fost proclamată de primii vestitori ai creştinismului, dar acum
mesajul esenţial este făcut mai explicit prin moartea şi învierea lui Isus,
Cristosul. În timp ce Evanghelia a venit cu Isus (evenimentul - Cristos este
Evanghelia), ea a fost prevestită în promisiunea de binecuvântare dată de
Dumnezeu lui Avraam (Galateni 3:8) şi a fost promisă în scrierile profetice
(Romani 1:2).
Nu numai că Evanghelia vine cu putere (1 Tesaloniceni 1:5),
ci ea este puterea lui Dumnezeu (Romani 1:16). Ea revelează dreptatea (neprihănirea,
îndreptăţirea) lui Dumnezeu şi duce la mântuirea tuturor celor care cred
(Romani 1:16-17). Pavel priveşte Evanghelia ca o însărcinare sacră (1 Timotei
1:11). Astfel, el se află sub obligaţia divină de a o proclama (1 Corinteni
9:16) şi le cere fraţilor să se roage pentru el ca să poată duce la îndeplinire
misiunea sa cu îndrăzneală (Efeseni 6:19), chiar dacă întâmpină împotrivire (1
Tesaloniceni 2:2) şi suferinţă (2 Timotei 1:8). Evanghelia este „cuvântul
adevărului" (Efeseni 1:3), dar ea este ascunsă pentru oamenii
necredincioşi (2 Corinteni 4:3-4) care cer o confirmare supranaturală sau o
dovadă raţională (1 Corinteni 1:21-23). După cum impactul teologic deplin al
Evangheliei a fost înţeles de Pavel în urma unei revelaţii (Galateni 1:11-12), tot
astfel Evanghelia vine cu puterea sa mântuitoare în urma primirii ei cu
credinţă (Evrei 4:2).
Folosirea termenului „Evanghelie" pentru desemnarea
primelor patru cărţi ale NT este de dată mai târzie (sec. 2 d.Cr.).
BIBLIOGRAFIE
U. Becker, NIDNTT 2, p. 107-115; C. H. Dodd, The
Apostolic Preaching and its Developments, 1936; R. H. Mounce, The
Essential Nature of New Testament Preaching, 1960; G. Friedrich în TDNT 2,
p. 705-735.
R.H.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu