Gloria in excelsis
GLORIA IN EXCELSIS.
Această sintagmă latină se referă în principal la o cântare liturgică a cărei
origine este în biserica patristică (cf. SHERK, 6, 501; ODCQ şi care a fost
inspirată de cântarea îngerilor din Luca 2:14. La fel ca şi în vedeniile lui
Zaharia şi Maria (Luca 1:13,30), îmbărbătarea îngerului din Luca 2:10 este o
dezvăluire a veştii bune pe care o aduce. Mesajele angelice anterioare au fost
îndreptate în principal către persoanele care au primit vedeniile. Bucuria
acestui mesaj este pentru tot poporul lui Dumnezeu; păstorii sunt doar
reprezentanţii unui grup mai mare care a aşteptat şi a dorit izbăvirea adusă de
Mesia. Benedictia cântării de laudă exprimă nu numai o speranţă pentru viitor
ci şi realitatea care a devenit palpabilă prin naşterea lui Mesia:
Glorie (slavă) lui Dumnezeu în locurile preaînalte,
Şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui!
„Oamenii după bunăvoinţa lui Dumnezeu" („Oamenii
plăcuţi Lui") este versiunea mai bine atestată şi este paralelă cu
„poporul (norodul) Lui" din v. 10. Aceştia sunt cei peste care a fost
revărsat harul izbăvitor al lui Dumnezeu şi care îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu
(cf. Luca 3:22). Pacea pe care o proclamă îngerii nu este pax romana, o pace
exterioară şi trecătoare; este pacea care vindecă înstrăinarea dintre oamenii
păcătoşi şi Dumnezeul sfânt (cf. Isaia 9:6 ş.urm.; Romani 10:15).
(*BENEDICTUS.)
E.E.E.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu